Mașinăria Adam și literatura

Adam e un robot.

Sunt, de fapt, mai mulți ”Adam” și mai multe ”Eve” într-o sclipitoare (dar și foarte provocatoare) proiecție literară despre inteligența artificială, așa cum este (între altele) cel mai recent roman al unui uriaș scriitor britanic, Ian McEwan: Mașinării ca mine.

Ei bine, Adam – acest Adam despre care este vorba în primul rând în cartea lui McEwan – ajunge, după ce citește (cu un efort, normal, suprauman) o uriașă cantitate de texte, la o înțelegere superioară și rafinată cu privire la ce este și la ce face literatura.

Iată un pasaj relevant – dimpreună cu invitația de a nu rata o carte pur și simplu delicioasă – din ceea ce ar fi ”viziunea” lui Adam despre ce poate face literatura:

”aproape tot ce am citit în literatura universală descrie felurite forme de eșec ale ființei umane – la nivel de înțelegere, de rațiune, de înțelepciune, de compasiune autentică. La nivel de gândire, de onestitate, bunătate, conștiință de sine; superbe ilustrări ale crimei, cruzimii, lăcomiei, prostiei, autoamăgirii și, mai presus de toate, o înțelegere profund greșită a celorlalți. Evident, sunt etalate și bunătatea, eroismul, îndurarea, înțelepciunea, adevărul. Din acest talmeș-balmeș abundent au izvorât tradițiile literare, înflorind precum florile sălbatice din faimosul gard viu al lui Darwin”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *