Iubitorii muzicii populare şi uşoare româneşti au primit un frumos cadou la începutul verii: într-o atmosferă selectă, dar în acelaşi timp destinsă şi amicală, trupa Alesis a lansat luni la Sala de Marmură a Cercului Militar din Bucureşti două noi albume, al şaptelea şi al optulea din discografia care marchează o fructuoasă carieră de două decenii.
Albumele „De pahar, de dulce-amar” şi „Refrenele iubirii” pot fi excelenţi companioni pentru vacanţele din această vară datorită varietăţii lăudabile a celor 35 de melodii, a vocii catifelate inconfundabile a Alinei, a orchestraţiei alese şi a versurilor care se situează în unele cazuri cu mult deasupra monotoniei şi lipsei de imaginaţie şi de bun gust ce caracterizează tot mai mult cultura muzicală modernă.
Cele 15 cântece de pe „De pahar, de dulce-amar” se apropie mai mult de ceea ce ne-au obişnuit până acum cântăreţii şlagărului „Mi-e dor de Bucureştii de altădată”. Dominat de ritmuri de hore şi sârbe populare din mai multe regiuni ale ţării, dar făcând loc şi unor melodii cu numeroase şi inspirate inflexiuni greceşti, balcanice, de vals şi de romanţă, albumul poate fi deopotrivă ascultat în tihnă sau folosit ca excelent ambient muzical al unor petreceri de neuitat alături de cei dragi.
Accentul pus în „Refrenele iubirii” pe dragoste, cântată pe 20 dintre ritmurile cele mai îndrăgite ale mapamondului, fără a fi neapărat o surpriză pentru fanii trupei Alesis, este totuşi inedit. Interpretând melodii originale de vals sau de jive, de country sau de rock’n’roll, de tango şi de alte dansuri latino-americane, Romeo şi Alina dau întreaga măsură a virtuozităţii lor: nu oricui îi este la îndemână să abordeze atâtea genuri muzicale cu siguranţă, seninătate şi sensibilitate, creând o atmosferă profund romantică pentru ascultători.
Deşi există o pleiadă de cântece care merită atenţia iubitorilor de muzică, dintre care unele pot fi audiate şi pe canalul oficial de Youtube al trupei alături de piese de pe „De pahar, de dulce-amar”, aleg să scot în evidenţă cea de-a treia melodie a albumului, „Aş vrea”, o delicată baladă cu un inspirat instrumental soft rock, în care calităţile vocale excepţionale ale Alinei se ridică la înălţimea puterii de evocare sentimentală a versurilor. Redau aici doar refrenul: „Aş vrea să fiu un nor ce se transformă-n ploaie/ Şi peste trupul tău aş vrea să curg şiroaie,/ Aş vrea să fiu pământul pe care tu păşeşti/ Şi-aş vrea pentru vecie doar tu să mă iubeşti”. Sunt convins că dacă va beneficia de o promovare adecvată, această piesă poate deveni un hit nu doar în rândul ascultătorilor tradiţionali ai muzicii cântate de Alesis, ci şi în rândul unor alte largi segmente ale publicului românesc, din ţară şi de peste hotare.
Secretul pentru această realizare importantă stă fără îndoială în multă muncă şi în talentul înnăscut al componenţilor trupei, dar cred că trebuie luat în calcul încă un factor, de obicei mai puţin scos în relief în cronicile muzicale. Mă refer aici la o calitate a Alinei şi a lui Romeo pe care fără excepţie au subliniat-o în intervenţiile lor de la festivitatea de luni seara invitaţi precum Irina Loghin, Matilda Pascal-Cojocăriţa, Gheorghe Turda, Paul Surugiu, Corina Chiriac şi mulţi alţii: omenia. Doar sufletele frumoase pot crea o muzică senină precum cea inclusă pe aceste două albume şi care, odată ce te însoţeşte şi te destinde într-o vară precum aceasta, te va face să o ţii aproape şi pe mai departe.
Sursa foto: Facebook/Alesis Alina Romeo
