MUSICA PURITAS DOMINICA: Fin ch’ han dal vino; Deh, vieni alla finestra

Din motive „folclorice” probabil, celebra arie a lui Don Giovanni este cunoscută mai ales cu titlul „Aria șampaniei”, cu totul nemotivat pentru că vino rămâne ceea ce este, iar la vremea când Lorenzo scria textul viitoarei capodopere,  șampania încă nu era nici pe departe o băutură (re)cunoscută; dimpotrivă, fenomenul se va petrece după 1800. Mai mult chiar, cercetări exhaustive întreprinse de un sud-african cu studii la Cambridge (Rodney Bolt), despre Lorenzo Da Ponte de la Veneția la groapa comună din New York, atestă că împreună cu amicul său Amadeus, hălăduind prin localurile vieneze (cu folos însă) consumau cu plăcere vinul de Tokaj. Această plăcere pare să răzbată și prin vocea admiratului și admirabilului Ildebrando d’ Arcangelo.

Dacă în general, în literatură, dar mai ales în realitate vinul e urmat de fapte abominabile (bătăi, violuri, crime…), în operă lucrurile sunt altfel pentru că personajul, oricare ar fi acesta, își bea din pocal vinul și nu propria minte; după  extaz urmează în fapt conștientizarea propriei solitudini; Peter Mattei ne oferă o interpretare fără egal și datorită timbrului său de bariton melifer, dacă-mi e permis să fiu în text cu Da Ponte. Aria chemării la fereastră face din Don Giovanni încă un „băiat rău”,  victimă a propriei sincerități debordante.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *