MUSICA PURITAS DOMINICA: Dove sono i bei momenti

Un adevărat, cu totul adevărat  compozitor are structural ca dat divin (căci altă explicație nu avem… ) ceea ce medievalii numeau Omnis anima, adică sufletul total, a toate cuprinzător, deci dincolo de etate, sex, religie, naționalitate sau altele asemenea, dătătoare adesea de rele. Neîndoielnic Mozart este exemplul cel mai edificator. Dacă Don Giovanni reflectă  în primul rând sonor masculinitatea absolută, feminitatea la aceleași cote o reprezintă Contesa în Le nozze di Figaro. Nu întâmplător ea nu are nume pentru că suferințele ei cauzate de adulterul continuu, mitocănesc și prostesc în ultimă instanță, după cum știm, al unui sac hormonal cu titlul de soț Conte (di Almaviva, de fapt și el deloc întâmplător fără nume, definit doar feudal) sunt ale oricărei femei aflate în starea ei; aria cea mai reprezentativă a Contesei poate fi a spălătoresei, a măturătoarei, a bucătăresei, a intelectualei rasate sau nu, a oricărei aristocrate silite să îndure josnicia unui soț cu titlu. Suferința femeii e redată la fel de convingător de Mozart precum cea a bărbatului; omnis anima îi permite acest lucru. Dar să nu omitem contribuția verbală a lui Da Ponte. De ce interpretarea oferită de Dorothea Röschmann (Salzburg, Anul Mozart 2006) din generoasa ofertă existentă? Pentru că sincer nu cred că are actualmente vreo contracandidată; vocal desigur. În rest fiecare cu anima sua.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *