MUSICA PURITAS DOMINICA: La calunnia

Dacă tot revine periodic la noi circul mediatico-politic cu iz dorit legislativ de unii, referitor la calomnie, fără rezolvare însă,  să vedem care este în și de fapt mecanismul subtil al devenirii fenomenului blamat; nimic nu ne luminează mai mult, ba chiar încântându-ne, decât aria calomniei din Il barbiere di Seviglia. Fără a fi calomniator, genialul Rossini știa ce știa, astfel încât susurul  muzical sugerează perfect textul, provocându-ne parcă să spunem „ce frumoasă e până și nașterea calomniei, dacă e bine… cântată”. Cum se ajunge de la un venticello la oprobriul public ne-o demonstrează magistral timișoreanul Csaba Airizer cel trecut și prin Opera din Paris și prin cea din Budapesta. Rămâne desigur, pentru certăreții  noștri întrebarea de ce unii ar avea voie aprioric să calomnieze în timp ce alții nu ar avea voie nici să se apere? Cert depinde de cum o alcătuiești, după cum ne instruiește priceputul Don Basilio. Maestro Csabi, omagii!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *