MUSICA PURITAS DOMINICA: Il balen del suo sorriso; Te Deum

Spune o vorbă din bătrâni că „nu te bați cu Dumnezeu”; și totuși există (capod)opere în care grandoarea provine tocmai din patima personajului gata să înfrunte Divinitatea; o dovadă din nou că muzica își are momentele supraumane. În această situație se află „băieții răi”, cei cu adevărat îndrăgostiți; pilde supreme sunt contele de Luna și baronul Scarpia, baritoni desigur. O audiție atentă ne relevă faptul că singura lor eroare, dacă poate fi numită așa, admirabilă e că iubesc peste măsură, fără jumătăți, adică sunt în stare să se pună și cu Dumnezeu spre a obține ceea ce doresc cu patimă. Până la urmă și Creatorul pare să se sperie când îl aude pe conte spunând în fața mănăstirii că „nici Dumnezeu nu mi-o va răpi”, iar baronul întrece cu totul măsura iubirii prozaice  intrând în transă, erotică însă, în mijlocul bisericii Sant ’ Andrea della Valle, declarând „Tosca, mă faci să-L uit și pe Dumnezeu”. Să-i ascultăm pe inegalabilul (și în viitorul apropiat) și regretatul Dmitri Hvorostovsky, contele baritonilor chemat Sus să dea socoteală; și pe posedatul Sherrill Milnes, ambii confirmând parcă spusa Poetului după care măreția adevăraților îndrăgostiți stă în aceea că sunt smintiți – amantes amentes.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *