Mircea Mihăieș: De vocea partidului, a celui care ne dă. E consecința faptului că au fost mereu reduși la pasivitate. Mereu ni s-a dat. Din punct de vedere istoric, astfel de lucruri și mentalități se întorc împotriva noastră.
Ilie Stepan: Eu iubesc foarte mult omul de la țară. Am cunoscut mai bine țăranul după 1990, când am ajuns la Fărășești, unde mi-am cumpărat în 1999 o mică proprietate, unde l-am dus și pe multiubitul meu prieten, câinele ciobănesc belgian, Rocky. Se simțea acolo în lumea lui. La Fărășești am descoperit niște oameni minunați: Iosu, Mircea, Nelu, Meniță, Pătru, Nicoleta și Mariana, împreună cu copiii lor (trei dintre ei prezențși pe coperta albumului Undeva, în Europa…), Bunicu’, Moș Dionisie. Atunci mi-am dat seama ce-a vrut să zică Blaga, poet mare, filozof mare, cu expresia veșnicia s-a născut la sat. Ani de zile n-am înțeles. Am întrebat-o pe-o bătrână: „Măicuță, cu cine-ai votat?” „Păi”, zice, „cu Ion Iliescu.” „Da’ de ce?”, întreb. „Pentru că el e la putere.” „Și când n-o să mai fie Iliescu, cu cine votezi?” „Cu ăla care e la putere atunci.” Deci, aceasta-i percepția. „Tătucul e la putere, votăm cu el. Când nu mai e tătucul, votăm cu ăla care va fi…” Să revin cu câteva amănunte despre piesa „Timișoara”. Am scris, așadar, muzica. Cu Marian Odangiu am lucrat textul. De obicei, el scria textul după metrica și după forma părții muzicale.
Mircea Mihăieş în dialog cu Ilie Stepan
Şapte zile, plus una, Polirom 2018
Volum apărut cu sprijinul SAI Erste Asset Management S.A.
