Mircea Mihăieş în dialog cu Ilie Stepan (2)

Mircea Mihăieș: Ai făcut o analiză foarte exactă. Mă gândeam că, de fapt, la noi s-a produs ceva foarte original. Că suntem bântuiți de originalitate. Am avut o revoluție, dar n-am avut o reformă. Clasa politică de la noi e continuatoarea directă, cu alte mijloace, a vechii clase politice. Faptul că nu s-a aplicat Punctul 8 de la Timișoara, cel care interzicea membrilor de partid cu funcții, securiștilor, celor care au nenorocit, de fapt, țara să ajungă la putere, ne costă pe toți acum. Trăim într-o logică și într-o istorie post-comunistă, în care accentul nu e pe post-, ci e pe comunistă. Trăim într-un comunism de stat, în care echipe bine organizate de oameni care aveau informații, care aveau un know-how, cum se spune, știau cum se fură instituții, cum se deturnează fonduri mari — vorbim de fonduri gigantice. Și au făcut-o. Aici ne aflăm. Și de aceea un cântec precum „Timișoara”, care sancționează un moment istoric, continuă să fie de mare actualitate. Aș zice, din păcate. Nu e o fericire ca după treizeci de ani să auzi aceleași doleanțe.

Ilie Stepan: Așa este. Să-și continui gândul apropo de ce s-a întâmplat în decembrie. Suntem, probabil, singurul exemplu în care, timp de câteva zile, s-au confruntat două forte și s-au tras sute de mii de cartușe și obuze. Una dintre ele a pierdut, dar n-a lăsat în urmă niciun prizonier și niciun mort. A învins revoluția, forța revoluției. I-a învins pe ceilalți. Dar cine sunt ceilalți?

Mircea Mihăieș: Ceilalți sunt aliații lor de astăzi. De fapt, tot ei.

Ilie Stepan: Exact. Nu au avut pierderi. Într-o luptă există cel puțin prizonieri, dacă nu morți.

Mircea Mihăieș: Ori a fost o farsă. Ceea ce nu cred, pentru că au fost morți. Cred mai degrabă că, pe parcursul întâmplărilor, cele două forțe, să zicem comuniștii și neo-comuniștii, au căzut la pace și au decis să meargă înainte împreună. Astfel de lucruri costă în istorie, mai ales când ai o populație nepregătită. O populație care a auzit, de când s-a născut, o singură voce. O populație pe care o sperie diversitatea, o sperie noul.

Ilie Stepan: Ei ascultă doar de vocea Tătucului…

Mircea Mihăieş în dialog cu Ilie Stepan
Şapte zile, plus una, Polirom 2018
Volum apărut cu sprijinul SAI Erste Asset Management S.A.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *