Vechii greci și românii noi

Istoria de clasa a XI-a are o lecție care se numește Viață publică și viață privată. O parte dintre elevi au întrebat ce e cu lecția asta în carte pentru că nu prea are legătură cu istoria; de fapt nu are legătură cu ce cred ei că este istoria în școală. Dacă din clasa a IV-a ți s-a tot dictat despre daci, voievozi, războaie și migrații, la 17-18 ești deja obișnuit cu un anumit tip de discurs, iar ce nu seamănă cu asta, nu e istorie. Un discurs viciat despre ce e istoria și care, din păcate, persistă și nici noua generație nu prea vrea să se dezică de el pentru că e mai comod să dictezi decât să provoci la discuții libere. Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc la liceu îmi aduc aminte cum nu mi s-a dictat, cum nu mi s-a spus să memorez lecția la istorie și cred că așa e bine să fac și eu. Până acum funcționează.

Lecția cu pricina coincide cu zilele referendumului. Mi se pare neprincipial și absolut incorect să faci prozelitism în școală, să încerci să convingi pe cineva de propriile tale opțiuni politice sau religioase. Dar mi se pare cinstit dacă ești profesor să cultivi gândirea critică a copilului, iar dacă ești profesor de istorie devine o datorie de onoare să explici ce înseamnă toleranța, diversitatea și respectul celuilalt. Nu îmi permit să spun unui elev : ” du-te la vot/ nu te duce la vot/ votează cu ăștia sau cu alții”, dar îmi permit să spun că dreptul de vot s-a câștigat cu prețul vieții; că stigmatizarea minorităților a fost tragedia secolului trecut, că Evul Mediu și Inchiziția sunt, și așa ar trebui să rămână, niște capitole închise din istorie asupra cărora trebuie să reflectăm, nu să le reiterăm. Discursul înflăcărat al urii față de ceea ce nu ne place nu e semn nici de inteligență, nici de demnitate, nici de umanitate. Începe să fie bine atunci când ești dispus să înțelegi și ceea ce nu e pe gustul tău. Când înveți că ”nu-mi place mie/ nu vreau eu” nu e congruent cu ” nu ai dreptul/ nu poți/ nu ai voie”.

Spuneți copiilor că diversitatea și acceptarea acesteia sunt cheia lumii noastre! Ocupați mintea tinerilor cu lecturi de calitate, cu filme care pun pe gânduri și care dau naștere unor discuții constructive! Să știe că respectul nu e numai despre tabla ștearsă bine și un ”Bună ziua” spus frumos, tare, în picioare și de la marginea băncii! Ridicați vălul blazării care s-a pus și pe ochii noștri, ai profesorilor, dar mai ales pe ai lor, ai elevilor, din cauza programelor școlare și a birocrației care ne-a transformat din pedagogi în niște scribi de cancelarie!

Lecția democrației e mai mult decât capitolul despre vechii greci sau constituirea Statelor Unite ale Americii; e lecția zilelor noastre și se pare că cel mai mult ne place să tragem chiulul sau să trecem ușurel, cu nota 5, fără prea multă bătaie de cap.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *