Bizanț. O lume pierdută (3)

„Noua Hagia Sofia, sfințită la 27 decembrie 537, a fost una dintre cele mai scumpe construcții ridicate vreodată, însă costul este deplin motivat, ținând seama de splendoarea ei, care trezește atâta admirație. Domul, înalt de cincizeci și cinci de metri, domina străzile din jur, fiind probabil vizibil de la mare distanță, chiar și de pe navele din largul mării. Interiorul era chiar și mai impresionant, prin sentimentul copleșitor creat de dimensiuni și de spații. Efectul era potențat de mozaicurile care acopereau în întregime bolta și de coloanele din marmură de diverse culori – roșii, purpurii și verzi – care susțineau galeriile. Prin cele patru­zeci de mici ferestre aflate de jur împrejurul domului, lumina pătrundea în clădire din diverse unghiuri, la diferite ore ale zilei, scăldând în raze orbitoare mozaicurile de aur și coloanele din marmură. Nu e de mirare că Iustinian a fost extrem de încântat de noua lui catedrală. Se spune chiar că s-ar fi lăudat că nu-i era cu nimic mai prejos lui Solomon, regele din Vechiul Testament care înălțase Templul de la Ierusalim.

Jonathan Harris: Bizanț. O lume pierdută
colecţia savoir-vivre
traducere: Mihai Moroiu
ilustraţia copertei: Cristiana Radu
135 x 210 mm; 400 pp.
broşată, cu clape

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *