Nu este sigur că Dumnezeu este mort și nici că lumea e absurdă. Eu, unul, înclin, mai degrabă, spre un secret, o enigmă, un mister, care nu depind de mine, care trimit la altceva și care îmi rămîn ascunse.
La urma urmelor, un singur lucru e cert: voi muri. Pentru mine, viața a fost o aventură mai curînd plăcută. Aștept, fără nerăbdare, un alt soi de aventură, la fel de banală și de incitantă precum venirea mea pe scîndura acestui ilustru teatru: clipa retragerii și aceea în care îmi voi lua rămas-bun de la scenă. În închipui deja tabloul: ceva în genul imaginilor naive, în care o familie îndurerată se lasă pradă durerii. Puțină exaltare. Sobrietate. Emoție. Multă demnitate. Cîteva lacrimi. Poate nișe doamne în negru. Defunctul era atît de fermecător. Și sunt mîhnit că voi fi absent la propria mea înmărmîntare. Puțină veselie va lipsi.
Foarte repede va veni vremea când mă voi regăsi în fața lui Dumnezeu. Cînd mă voi regăsi în fața lui Dumnezeu…
JEAN D’OMERSSON – Frumoasă a fost această viață. Totuși. ; editura Baroque Books and Arts, traducere din limba franceză de Eduard Florin Tudor, 2017
