Albert Camus, Străinul (1)

Imediat după arestare, am fost interogat de câteva ori. Era însă vorba despre interogatorii legate de identitatea mea, care n‑au durat prea mult. Prima oară, la comisariat, situaţia mea părea să nu intereseze pe nimeni. Opt zile mai târziu, judecătorul de instrucţie m‑a privit în schimb curios. Pentru început însă mi‑a cerut numele şi adresa, profesia, data şi locul naşterii. Apoi a vrut să ştie dacă îmi alesesem un avocat. Am recunoscut că nu şi l‑am întrebat dacă e absolut necesar să am apărător.
„De ce ?“, m‑a iscodit el. I‑am răspuns că, după mine, e un caz foarte simplu. A zâmbit zicând :
„E părerea dumitale. Dar legea spune altceva. Dacă nu‑ţi alegi un avocat, desemnăm noi unul din oficiu“. Mi s‑a părut foarte comod ca justiţia să se ocupe de asemenea amănunte.
I‑am şi zis‑o. M‑a aprobat şi a răspuns că legea e bine întocmită.

La început nu l‑am luat în serios. M‑a primit într‑o încăpere plină de perdele. Pe birou avea o singură veioză, care lumina fotoliul unde m‑a invitat să mă aşez, în vreme ce el rămânea în penumbră. Citisem cândva într‑o carte o descriere asemănătoare, aşa încât totul îmi părea o joacă. Dimpotrivă, după ce‑am stat de vorbă, l‑am privit şi am văzut un bărbat cu trăsături fine, cu ochi albaştri duşi în fundul capului, înalt, cu o mustaţă lungă şi sură, cu păr bogat, aproape alb. Mi s‑a părut foarte chibzuit şi, la urma urmei, simpatic, în ciuda câtorva ticuri nervoase care‑i schimonoseau gura. La ieşire am dat să‑i strâng mâna, dar mi‑am amintit la timp că ucisesem un om.

A doua zi m‑a vizitat la puşcărie un avocat.
Scund şi rotofei, destul de tânăr, cu părul
netezit cu grijă. În ciuda căldurii (eu eram
doar în cămaşă), purta un costum închis la
culoare, guler cu aripioare şi o cravată neobişnuită,
cu dungi late, negre şi albe. Şi‑a
aşezat pe pat servieta pe care o purta la subsuoară,
s‑a prezentat şi mi‑a spus că‑mi studiase
dosarul. Cazul meu era delicat, dar nu
se îndoia că‑l va câştiga, dacă aveam încredere
în el. După ce i‑am mulţumit, mi‑a zis : „Hai
să intrăm în subiect“.

Albert Camus, Străinul
Traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu
Biblioteca Polirom
Seria de autor Albert Camus

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *