Lista mea de cuvinte salvate

coperta 1Vom începe cu douăsprezece cuvinte. Le-am ales din zeci de mii: făgăduinţă, snoavă, menire, a cotrobăi, tihnă, gogoman, tămăduire, nărav, cutezător, astâmpărare, a făuri şi tâlc. Sunt douăsprezece seminţe. Din noianul de cuvinte ale limbii române, le-am ales aşa cum am crezut eu mai bine. Nu ştiu sigur dacă le-am ales pe cele mai bune, dar cred că sunt suficient de puternice pentru a merita să fie salvate. După ce te vei împrieteni cu ele, poți adăuga propriile descoperiri la lista de cuvinte salvate. Vei fi pionierul unui alt fel de a vorbi şi de a scrie. Mult mai nobil, mai puternic şi mai expresiv.

Totuși, de ce aș salva niște cuvinte învechite?

Poate că te întrebi: Ce mare lucru? Sunt doar nişte cuvinte învechite! Ce rost are să mă chinui cu ele? Nu folosesc la nimic. Poate vouă vi se par frumoase, dar mie nu, și oricum am alte cuvinte noi care spun același lucru. Şi chiar dacă ar fi frumoase, frumuseţea nu are nici un rost, fiindcă nu foloseşte la nimic.

Dar ce părere ai avea dacă într-o bună zi ar dispărea cuvântul mama? Şi dacă această zi ar fi, culmea, ziua în care tocmai te-ai lovit tare rău la picior sau în care ţi-e o foame de lup sau poate chiar ziua în care vrei să-i spui c-o iubeşti? Cu ce cuvânt ai mai striga-o atunci?

Sau cum ar fi viaţa fără cuvântul iubire? AR FI CA VIAŢA FĂRĂ IUBIRE. Pentru că nu ai avea cuvântul cu care să o exprimi. Ce sărăcie ar mai fi atunci!

Poate că le salvez, dar n-am despre ce să povestesc cu ele…

…pentru că viaţa mea nu este de ajuns de interesantă încât să merite o poveste. E atât de plictisitoare sau banală! Uneori n-am nici un chef de nimic.

Da, poate că este aşa cum spui, dar am o idee: putem începe invers. Adică să pornim de la cuvinte și să înaintăm către viață. S-o povestim prin cuvinte mai frumoase decât este ea. Povestea despre viață și întâmplările ei să fie mai frumoasă decât viața însăși. Ce părere ai? Ți se pare că ar fi o minciună? Mie nu.

Dacă ne străduim să povestim întâmplările noastre banale prin cuvinte extraordinare, încet-încet totul în jur se va umple de culoare. Viaţa ta va căpăta putere şi frumuseţe. Plictiseala se va retrage umilită din faţa poveștilor tale. În scurt timp, cuvintele ți se vor părea prea sărace ca să te exprime şi va trebui să cauți mai în adâncul comorii, prin dicţionare uitate, alte şi alte cuvinte. Vei trăi frenezia căutorilor de aur, adio plictiseală!

A CotrobaiNarav

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce intenționează această carte

În cea mai mare parte a timpului, folosim cuvintele în mod automat. Dar nu orice cuvânt se potrivește oricând, și mai ales nu poți povesti despre tine și despre viața ta folosind mereu aceleași câteva cuvinte. Cartea aceasta vrea un singur lucru: să te inspire. Vrea să te facă mai atent, în general, la cuvintele pe care le rostești.

Îţi propun douăsprezece cuvinte pe care să le salvăm împreună. Fiecare cuvânt este însoţit de o ilustraţie care îţi va sugera sensul său. Dacă ilustrația te inspiră, ia un caiet nou, cu foaie fină, și rescrie cuvântul așa cum ți se pare mai potrivit. Joacă-te cu literele, caligrafiază, inventează, descoperă sensuri. Caligrafia e o îndeletnicire atât de minunată, că în vechime exista o meserie în sine, aceea de caligraf. Recunosc, mi-ar plăcea să reînviem și meserii uitate, dar lăsăm asta pentru altă carte. Cartea meseriilor dispărute, în care pe prima pagină vei găsi descoperitorul de cuvinte… Succes!

Mircea Stanciu, Cartea cuvintelor dispărute (ilustrații de Maria Brudașcă), Editura Frontiera: București 2017.

Prefață (partea II)

Un comentariu

  1. Veronica Lerner says:

    Cu mare surprindere citesc lista dv de cuvinte dispărute. N-am stiut că nu mai sunt folosite. E drept ca sunt plecata din tara din 1982 (locuiesc in Canada), dar nu știam ca aceste cuvinte chiar „au disparut”. Expresia „poveste plina de tâlc” exista încă, cel putin Românii din Canada o folosesc des!

    Sigur, cuvintele sunt ca o hrană, cum bine spuneti, și ele se constituie într-un „vocabular”. Am trăit (vai mie!) epoca „vocabularului de lemn”, iar cuvântul „a făuri” era la mare cinste în acel vocabular, n-ar fi mare păcat – cred eu- daca ar dispărea.

    Totuși, în ciuda dispariției (sau a folosirii mai rare) a unor cuvinte, limbile vii se îmbogățesc cu noi cuvinte, mulți literați – printre care și Prof. Univ. Mihai Zamfir- sunt de acord cu ideea de permanentă evoluție a limbilor.

    Ideea de a atrage atenția asupra cuvintelor mai rar folosite e interesantă și binevenită. Dar, dacă nu există contextul vital pentru ca ele să fie folosite, oare simplul „semnal de alarmă” pe care-l trageți e de ajuns?

    Vă dau un exemplu: mi-e dor de cuvântul „reavăn”, dar nu-l întâlnesc decât foarte rar. Mi-e dor -prin cuvânt – de mirosul pământului „reavăn” de acasă. Și, cum vă spuneam, lipsit de un context în care să fie folosite, cuvintele dispar…

    Vă felicit pentru demers!

    Veronica Pavel Lerner
    Toronto

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *