“Noi avem tineri foarte buni, dar trebuie să ne îngrijoreze gradul de violență la care s-a ajuns în țara asta, de ură, de dezbinare, și astea sunt toate efectele unor propagări doar a știrilor negative.”
Spusă nu de orcine ci de Ministrul Apelor și Pădurilor din România. Pentru însănătoșirea ecosistemului mediatic, Doina Pană propune știri positive, iar rasplata pentru cei care le vor răspândi să fie acordarea unor facilități fiscale. Am crezut că declarația, pe care am văzut-o din întâmplare pe un site de știri, este un fake news. Am verificat și este adevărată!
A venit, se pare, vemea să fie găsit un nou țap ispășitor pentru tot ce nu merge bine în România, responsabil cu stricarea tineretului și odată cu el a viitorului nostru. Nu precaritatea sistemului de învățământ, lipsa locurilor de muncă sau a oportunităților alienează tineretul. Este altceva! Suntem prea cuprinși de violență, ne freamătă tot mai puternic ura și dezbinarea în sânge și asta datorită știrilor negative. Dacă ceva nu merge, principalul suspect trebuie să fie presa. Ce simplu să fie numai asta!
Dar ideea, pe cât de precară, nici măcar originală nu este. Un răuvoitor ar spune, probabil, că miroase a “epoca de aur” când erau trâmbițate numai mega-realizări pe fondul creșterii penuriei socio-economice și morale din țară. Totuși, cred că ministrul noastru și-a aruncat privirea în jur și testează apele. La est, în Rusia, presa a fost cumințită sub controlul statului. A fost o etapă de conflict acut cu victime. Acum e pace, știrile negative sunt filtrate cu grijă, iar cetățenii rămân “buni” pentru că aud numai ce trebuie să audă. La vest, cazul Ungariei este bine cunoscut: are cea mai controlată mass-media din Uniunea Europeană.
Ceea ce ministrul apelor și pădurilor avansează în spațiul public românesc nu are nicio miză etico-morală. Nu grija pentru “tinerii buni” este problema. Este aceeași ca în cazurile amintite mai sus. Cel mai deranjant lucru la care se crede că presa poate contribui este participarea civică. A devenit de-a dreptul deranjant ca la fiecare masură mai “curajoasă” pe care guvernanții noștrii o iau – cum ar fi de pildă ordonața 13 – să se trezească cu proteste de stradă. Și uite așa a fost nevoie de ordonanța 14 care să o abroge. Coaliția de guvernare PSD-ALDE se bazează pe o majoritate parlamentară confortabilă cu ajutorul căreia, o vreme, și-a închipuit că poate face orice în România. Opoziția este mult prea firavă, dar au apărut alte variabile de luat în seamă…
Totuși, presa main-stream este, cu siguranță, o țintă falsă. Catalizatorul participării și mobilizării civice este social media, iar în contextul ăst, este tot mai probabil că soarta viitorului pachet de legi pentru justiție, care pare să fie miza coaliției pentru această toamnă, se va decide în stradă. O astfel de desfășurare a evenimentelor nu ar fi deloc o știre pozitivă.
