După aproape o lună de mutări şi chestii casnice, am reluat lucrul la o carte, jumătate de oră, şi m-am simţit efectiv alt om. Iarăşi. A mia oară. Si am înţeles mult mai bine care e secretul cu aşa-zisa muncă din pasiune care, se zice, nu prea are loc în timpul agitat al zilei.
Când faci o jumătate de oră de muncă din pasiune pe zi, pare o pierdere de timp în programul zilei. Fiecare încearcă să găsească locul în agendă, şi poate să îl caute aşa luni de zile. Din păcate, secretul muncii creative din pasiune se descoperă în acţiune. Mai întâi faci, şi apoi îi faci loc.
Atunci când ai un job care nu îţi place sau nu te reprezintă, de fapt te dedublezi. Pentru că faci ceva ce nu îţi place, timp de 8 ore să zicem, iar cu mintea ştii în tot acest timp că ai vrea să faci altceva. Din punct de vedere al stării interioare, sunt opt plus opt ore de ne-sine, ne-plăcere. 16 ore contorizate împotriva ta sau a dorinţei tale . DIn punct de vedere al acelui mic motoraş secret care conectează inima cu mintea, ai pierdut 16 ore. Ai trăit, dar ai pierdut.
Creativitatea are acest efect magic: contectează mintea la inimă. Când faci ceva ce îţi place 30 de minute, te reconectezi la tine însuţi. Te reîncapsulezi, după formula excelentă a lui Giddens. E o imagine a sociologului Giddens, pe care o preiau aici : a nu face ce îţi place înseamna a te deîncapsula. A separa plăcerea, inima, mintea. A urma un proces care nu te reprezintă. A face ceva creativ, înseamnă a intra în tine, a face unitate în tine. A te reîncapsula. Şi de aceea nu mai simţi timpul. Conştiinţa de sine se topeşte în acţiune, nu ştii când a trecut timpul. Pierzi timp, da, dar te câştigi pe tine.
Deci, calculul că după 8 ore de muncă nu mai intră 30 de minute de pictură sau dans e complet greşit. E doar un calcul al minţii, foarte exterior. De fapt, odată ce nu facem ce ne place, plecăm de la realitatea că ne pierdem efectiv viaţa, făcând lucruri neplăcute şi care nu ne reprezintă. Inconştient sau subconştient, e realitatea pe care o acceptăm. Că timpul se contorizează împotriva noastră. Pierdem zilnic 8 ore, şi de aceea seara bem mâncăm sau fumăm, ca să uităm asta. Ca beţivul lui Saint Exupery, să uităm.
Şi deci, a te reîntregi pe tine pentru 30 de minute, a reveni la realitatea ta pentru 30 de minute de pictură înseamnă a ieşi din contorizarea timpului pierdut. Este o jumătate de oră, o oră de fapt pentru ca 30 de minute faci si 30 de minute esti fericit ca faci asta, de timp castigat, în care motorul porneşte iar. Inima se reconecteaza iar cu mintea. Eşti iar întreg. Mai devreme sau mai tarziu, motorul va merge mai mult de 30 de minute. Important e că ai trecut de marea barieră, marea păcăleală: să pierzi un timp pe care aparent nu îl ai înseamnă de fapt să te recâştigi pe tine. Să recâştigi viata pe care nu o mai ai de ceva timp.
Cele 30 de minute sunt o viaţă corectă, justă, în care eşti tu. În acele momente ai puterea să faci un plan, te transformi, ca un Transfromers, în altceva. Eşti, în fine, maşina cea adevărată, pentru că omul e o maşină în care inima merge în ambreiaj cu mintea şi cu imaginaţia. Altfel, stă pe loc. Şi deci, doar în acele minute, cele 30 de minute, poţi să ai puterea interioară să faci o strategie pentru viața ta de viitor: vrei să faci loc picturii mic, mediu mare. De hobby, parţial, total.Dar numai în acele 30 de minute.
Cei care nu pornesc astfel motorul inimii pot doar să caute unitatea pierduta prin alcool, sărbătoriri, filme, droguri, mâncare de obicei. Seara, mancam ca să uitam că nu facem ce ne place. Orice drog stinge căutarea conştientă, deci ai un moment de unitate, dar prin uitate. Mintea nu mai caută, eşti mulţumit. Pentru o oră, jumătate de oră. Cam cât ar fi pictura aceea. Dar, inima singură nu are puterea de a face planuri. Şi situația se eternizează.
Cele 30 de minute de pictură sunt învierea. Mai mult decât o strategie. Iar un om care învie are o altă putere, de a stabili priorităţi, de a renunţa, a lupta, a gândi. Erai mort, normal că nu puteai să schimbi nimic până ce nu înviai iar la viaţă. Iar viaţa, este momentul în care nu mai eşti dedublat. Viața, e acel moment în care pierzi timp, şi te câştigi pe tine. Şi faci asta şi mâine.
