Frizerul lui Hollande

« Salariul brut al frizerului presedintelui Francois Hollande se apropie de 10.000 de euro pe luna, potrivit editiei de miercuri a saptamanalului satiric Le Canard enchaine, citata de AFP. Contractul de munca al lui Olivier B., „frizer personal al sefului statului”, a fost semnat in 16 mai 2012 de directoarea de cabinet a palatului Elysee din acea vreme, Sylvie Hubac, scrie saptamanalul. Documentul indica faptul ca Olivier B. este „recrutat in calitate de personal contractual (…) pentru durata mandatului prezidential in curs”, continua Le Canard, potrivit caruia contractul „pe cinci ani ii aduce o remuneratie bruta cumulata de 593.700 euro”, respectiv 9.895 euro pe luna.Aceste sume sunt insotite de „eventuale indemnizatii de locuinta si alte avantaje familiale”, adauga saptamanalul.
Presedintia nu a putut fi contactata pentru un comentariu, dar Le Canard enchaine asigura ca „Elysee confirma pe toata linia”. Ziarul precizeaza ca Olivier B. trebuie sa fie disponibil la orice moment si il insoteste pe Francois Hollande in majoritatea deplasarilor. Potrivit Le Canard, articolul 5 din contractul de munca ii impune frizerului „sa pastreze, in timpul si dupa expirarea contractului, secretul cel mai strict legat de activitatea efectuata sau de informatiile pe care le-a primit” » (Hotnews, 13 iulie 2016).

Preşedintele Hollande ar putea să dovedească cu uşurinţă că lucrurile stăteau mult mai rău în trecut în privinţa celor care se ocupau de părul sau barba unor personaje ilustre. Regele Midas, al cărui gust artistic îndoielnic l-a făcut să preţuiască mai mult cîntecul lui Pan decît pe acela al lui Apollo, s-a trezit cu o pereche de urechi de măgar drept pedeapsă pentru inabilitatea-i de critic muzical improvizat. Disperat să ascundă aceste urme infamante ale propriei neghiobii, a început să poarte un soi de turban ce-i acoperea capul, ferindu-l astfel de orice priviri iscoditoare. Singurul care avea acces la teribilul secret era bărbierul său, însă acesta fusese avertizat că o oricît de mică indiscreţie l-ar fi costat viaţa. Speriat de ameninţarea ce plutea asupra lui, bărbierul cu pricina n-a mărturisit nimănui taina la care devenise părtaş, însă ardea de nerăbddarea de a împărtăşi cuiva incredibila veste. În cele din urmă, incapabil să se mai abţină, a săpat o groapă în nisip şi a şoptit în ea : „Regele Midas are urechi de măgar”. Uşurat, credea să scăpase de povară fără să existe vreun pericol. Nu luase însă în calcul vicleşugurile zeilor : ei au făcut să crească deasupra gropii mai multe trestii care, în bătaia vîntului, au transmis vestea lumii întregi : „Regele Midas are urechi de măgar”. Se spune că Midas, neputînd să suporte ruşinea, s-ar fi sinucis bînd sînge de taur, aşa cum avea să facă mai tîrziu şi Temistocle în exilul său persan. Unii exegeţi moderni ai legendei pretind că un spor de confidenţialitate ar fi aranjat mai bine lucrurile decît o ameninţare cu moartea, dar pare greu de crezut că limbuţia bărbierului ar fi putut fi stăvilită de cîteva monede de aur în plus. Colaboratorii lui François Hollande par însă să privilegieze această ipoteză, aşa că au trecut în contractul frizerului că trebuie „să păstreze, în timpul şi după expirarea contractului, secretul cel mai strict legat de activitatea efectuată sau de informaţiile pe care le-a primit”. Nimic despre vreun neg apărut pe bărbia preşedintelui, nimic despre părul ce-i creşte viril pe piept, nimic despre eventuala perucă folosită pentru a-i ascunde chelia…

Gibbon ne povesteşte că atunci cănd a cerut să-i fie adus un bărbier, Iulian Apostatul s-a trezit în faţa unui personaj îmbrăcat somptuos, ce semăna mai degrabă cu un inspector general de finanţe decît cu un om ce se ocupa de îngrijirea bărbii împăratului. Cerîndu-i informaţii despre veniturile ce-i permiteau să se îmbrace atît de ales, a aflat cu stupoare că bărbierul cu pricina avea, pe lîngă un salariu ridicat şi bacşişuri copioase, o alocaţie zilnică pentru douăzeci de servitori şi douăzeci de cai. Continuîndu-şi investigaţiile, împăratul a fost informat de sfetnicii săi de încredere că la curte se aflau o mie de bărbieri, o mie de paharnici şi o mie de bucătari, „iar numărul de eunuci putea fi comparat numai cu cel al insectelor dintr-o zi de vară”. “Nimic de acelaşi fel pentru frizerul lui Hollande”, se vor grăbi să declare funcţionarii de la Palatul Élysée, demonstrînd cu date din bugetul Preşedinţiei că Olivier B. nu are la dispoziţie nici 20 de servitori, nici 20 de cai, ba nici măcar 20 de motociclete. În plus, fără putinţă de tăgadă, există un singur Olivier B., el nu are nici măcar un frate geamăn sau vreo sosie, aşa că Preşedinţia franceză cheltuie mult, mult mai puţin decît cheltuiau împăraţii romani numai cu întreţinerea bărbierilor, fără să-i mai punem la socoteală pe paharnici, bucătari si eunuci. Purtătorul său de cuvînt le-a mărturist deja unor ziarişti americani că François Hollande ar putea să fie un bun împărat al Romei după ce va pierde alegerile prezidenţiale din 2017…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *