4
Evadaţii ştiu că înşelăciunea este una dintre componentele de bază ale fugii lor. Să ştii să-i păcăleşti pe gardieni şi temniceri este nu doar o ştiinţă, ci şi o artă esenţială pentru a reuşi să evadezi. Toţi evadaţii trebuie să înveţe aşadar să înşele, să fie nişte trickster-i; iar unii sunt trickster-i prin natura lor. Evadarea lor va fi reuşită tocmai datorită talentului lor de a-şi amăgi urmăritorii şi, nu în ultimul rând, de a-i ironiza şi persifla. Ca să fie înţeles mai bine acest rol special, se cuvine să dezvolt aici figura trickster-ului şi simbolismul său în cadrul evadării.
În jocul de cărţi, trickster-ul (Păcăliciul) are o importanţă aparte, fiind cartea cea mai râvnită; el nu oferă neapărat un punctaj, ci posibilitatea de a câştiga alte cărţi cu valoare mare. De asemenea, cartea Păcăliciului îi poate faulta pe ceilalţi jucători. Trickster-ul este un înşelător, un farseur, aceasta este principala sa condiţie; el poate fi amoral, amorf ori polimorf. Trickster-ul are porecle şi, în gândirea magică, este asociat adesea unor animale şirete. Uneori, este erou, alteori, nebun; întotdeauna însă stă sub semnul ambiguităţii. „În general, figura trickster-ului este polarizată continuu între adevăr şi greşeală, în timp ce eroul-trickster, deşi comite de multe ori greşeli, rezolvă problemele umanităţii” (Evertsen Lundquist, 1991, p. 23, traducerea mea). Una dintre calităţile trickster-ului este umorul, combinat cu inventivitatea şi creativitatea. După C.G. Jung, trickster-ul este un arhetip al transformării şi un simbol al vieţii. El este cel care se preschimbă mereu şi are darul de a sfida moartea sau de a o îmblânzi, de a o sublima ori de a o depăşi. Umorul, ironia (şi autoironia), precum şi confruntarea comică cu tragicul îl situează pe trickster între echilibrul şi dezechilibrul lumii. De aceea, ca simbol al transformării, el este de fapt un simbol al renaşterii. Deşi evadaţilor le lipseşte latura sacră, transcendentă a trickster-ului teoretizat anterior, ei sunt nişte indivizi care renasc existenţial tocmai prin acţiunea evadării, preschimbându-se mereu, continuu, pentru a-şi păcăli urmăritorii şi pentru a supravieţui. Figura trickster-ului are ceva carnavalesc, acesta fiind predispus, previzibil, la poante, năzbâtii, acţiuni şirete şi pozne maliţioase. Deşi în punctul de plecare este un erou controversat (asemănător „maimuţei lui Dumnezeu”, cum fusese catalogat la un moment dat diavolul), trickster-ul are capacităţi (auto)mântuitoare, întrucât reuşeşte să triumfe acolo unde ceilalţi oameni eşuează. „Nebunia” sa se dovedeşte a fi înţeleaptă şi, din acest motiv, figura sa este învestită cu energie pozitivă şi chiar cu elemente de numinos. (Am preluat aceste câteva explicaţii legate de figura trickster-ului din A. Samuels, B. Shorter, F. Plaut, Dicţionar critic al psihologiei analitice jungiene, traducere de Corin Braga, esf , Binghamton, 1995).
Evadatul primeşte adesea caracteristici ale trickster-ului: el este un outlaw hero, reprezentând un model de adaptare comportamentală la situaţii care presupun pedepse sau privarea de libertate; ca trickster, el este de fapt un „actor subversiv” (Roberts, 1989, p. 7), un rebel activ. În istoria evadaţilor, cei dintâi care au perceput această componentă a evadării – şi şi-au asumat-o – au fost sclavii negri fugari de pe plantaţiile americane. Evadările lor, repovestite din gură în gură, i-au transformat în eroi ai folclorului. Într-o primă etapă, în imaginarul popular, trickster-ul din cultura afro-americană nu era un om, ci un animal-păcălici (iepurele, de pildă), care amăgea şi învingea animalele mari şi puternice (leul, elefantul, lupul, vulpea). Acest animal-trickster era un dublu al sclavului în cultura populară afro-americană timpurie, un personaj de fabulă care înfrunta animalele substitut ale stăpânilor albi de sclavi, păcălindu-le şi satirizându-le. Animalul-trickster avea un comportament subversiv-histrionic, întrucât era un „actor”. Tratamentul dezumanizant de care aveau parte sclavii negri, înfometaţi, maltrataţi, epuizaţi de muncă, şi statutul lor oficial de sub-animale i-au făcut să caute refugiu în personajul animalului-trickster (substitut al omului negru) care înfruntă şi păcăleşte marele animal (omul alb). Odată cu emanciparea sclavilor negri, animalul-trickster a fost înlocuit treptat în folclorul afro-american cu omul-trickster, acesta fiind evadatul de pe plantaţie, fostul sclav devenit outlaw.
