6.2. Babilonul lui Hammurabi
În ultimele decenii de viaţă ale lui Shamshi Adad, tronul din Babilon a fost ocupat de un bărbat care avea să devină unul dintre cei mai vestiţi regi ai istoriei mesopotamiene: Hammurabi. Babilonul exista de câteva secole, fiind cunoscut începând cu perioada akkadiană timpurie, iar predecesorii lui Hammurabi au reuşit treptat să creeze un stat ce încorpora mai multe state nordice anterior independente, precum Sippar, Kish, Dilbat şi Marad. Dar era înconjurat de state mai importante, ca Eshnunna, Larsa şi Regatul Mesopotamiei Superioare. Când Hammurabi a devenit rege în 1792, Rim Sin tocmai unificase întreaga Babilonie sudică, în timp ce Shamshi Adad era conducătorul suprem în nord. La început e posibil ca Hammurabi să fi fost nevoit să i se supună lui Shamshi Adad: un contract încheiat la Sippar în 1782 conţine jurăminte către ambii regi, ceea ce indică autoritatea lui Shamshi Adad în acest loc. Hammurabi a inaugurat ceea ce numim astăzi „perioada babiloniană timpurie”, începutul dominaţiei politice a Babilonului asupra Mesopotamiei de Sud în următorii 1.500 de ani.
În aceste timpuri extrem de nestatornice, tânărul rege nu putea evita să fie atras în conflicte regionale. Primii ani nominali ai domniei lui pomenesc campanii împotriva tuturor vecinilor săi puternici, dar rezultatele sunt ambigue. Se pare că atenţia lui Hammurabi era îndreptată mai cu seamă spre dezvoltarea internă a statului său, în principal săpând canale şi fortificând oraşe. Când s a hotărât să acţioneze pe scară largă, manevrele sale militare au fost rapide şi devastatoare, folosindu se cu mare pricepere şi de abilităţile lui diplomatice. După ce a devenit destul de puternic, s a îndreptat împotriva celor care l ajutaseră anterior, folosind iniţial trupele unor aliaţi ca Mari. Corespondenţa diplomatică de la Mari arată că, pentru a şi atinge scopurile, mai întâi a folosit diplomaţia, apoi acţiunile militare (vezi documentul 6.1). În doar cinci ani, din 1766 până în 1761, Hammurabi a dobândit stăpânirea totală a Mesopotamiei de Sud, după moartea lui Shamshi Adad şi când Rim Sin era bătrân. A înfrânt Elamul, Larsa, Eshnunna şi Mari într o succesiune rapidă şi a încorporat Larsa şi regiunea Eufratului mijlociu, până la Mari, în statul babilonian. A lăsat Eshnunna fără conducător şi Elamul fără posibilitatea de a şi exercita influenţa asupra Mesopotamiei. Singura zonă nesigură rămăsese nordul Mesopotamiei, unde Hammurabi a purtat două campanii în anii următori, fără a dobândi însă un control total. Nu există totuşi nicio îndoială că era cel mai puternic rege din Mesopotamia. După aceste evenimente, putea să se proclame „regele care a adus la ascultare cele patru colţuri ale pământului”.
