300 de ani de la trecerea lui Antim Ivireanul la cele sfinte. Cum de putem să îl uităm?

Marţi, 27 septembrie, este prăznuit Sfântul Antim Ivireanul. Fost mitropolit al Ţării Româneşti în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu, extraordinar om de cultură, teolog, tipograf, arhitect şi sculptor, ierarhul Antim are profilul potrivit pentru a fi un adevărat erou naţional al românilor. De numele lui este strâns legată tipărirea unora dintre cele mai importante cărţi bisericeşti în limba română, iar multe dintre versiunile textelor religioase folosite astăzi deopotrivă de preoţi şi de credincioşi au fost stabilite de el acum trei veacuri, fiind practic întemeietorul limbii liturgice române. Prima bibliotecă din Bucureşti este tot o realizare a sa.

Aş putea să mai adaug la această sumară descriere şi informaţiile că Antim era la origine străin de aceste locuri, fiind născut în Iviria Georgiei (practic, un imigrant!) şi că a sfârşit prin a fi ucis de turci odată cu instituirea primului domn fanariot în Ţara Românească.

antim

Atâtea motive se împletesc în biografia ierarhului Antim pentru ca el să fie obiectul atenţiei istoricilor, oamenilor de stat, oamenilor de cultură, artiştilor care să se inspire din viaţa sa şi marelui public! Şi totuşi, în realitate, cât de mic este interesul suscitat astăzi în societate românească de acest uomo universale, comparabil prin polivalenţa sa cu însuşi marele Leonardo!

Se împlinesc 300 de ani de la moartea acestui om remarcabil şi singura instituţie care îl serbează aşa cum se cuvine este Biserica Ortodoxă Română.

Hulită frecvent, uneori pe drept, poate de mai multe ori pe nedrept, Biserica este cea care i-a invitat simbolic pe Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient şi pe mitropolitul din Rustavi, Georgia să participe la mai multe slujbe pentru pomenirea Sfântului Antim.

Tot Biserica este cea care a stabilit şi multe evenimente culturale dedicate lui Antim, dintre care probabil cea mai importantă a fost expoziţia de carte veche românească „Antim Ivireanul: Cuvânt şi Slovă pentru Neamul Românesc”. Organizată între 21 şi 25 septembrie de Biblioteca Sfântului Sinod, în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară, expoziţia a permis tuturor celor interesaţi să vadă adunate laolaltă în corpul Boema al BCU numeroase dintre tipăriturile apărute la Snagov, Râmnic, Bucureşti şi Târgovişte prin strădania lui Antim Ivireanul, de o importanţă deosebită pentru ortodoxia şi, în general, cultura românească şi răsăriteană. Ca să înţelegeţi cât de generoasă a fost ideea expoziţiei, închipuiţi-vă, de exemplu, că în cadrul ei putea fi admirat ultimul exemplar existent al Acatistului în limba română tipărit în 1698, o măruntă carte de rugăciuni în care textul este însoţit de ilustraţii extraordinare, o adevărată minune a artei tipografice a acelor vremuri!

Special nu am scris imediat după vernisajul expoziţiei, din 21 septembrie, şi am aşteptat ca ea să se încheie. Am vrut să văd câte dintre instituţiile media care se reped să ilustreze ignoranţa unor pelerini sărmani sau lăcomia unor preoţi fără de har vor aminti şi de această manifestare culturală deosebită.

Concluzia aşteptării mele: dezamăgitor de redusă acoperirea mediatică pentru un eveniment care putea aduce mulţi români faţă în faţă cu un reper al culturii lor naţionale.

De altfel, dezamăgitor de redusă este până la urmă şi acoperirea mediatică a tuturor manifestărilor organizate de Biserică pentru prăznuirea Sfântului Antim.

Cea mai dezamăgitoare este însă implicarea redusă a tuturor celorlalte instituţii culturale româneşti, publice sau private, în comemorarea unei figuri istorice de o asemenea anvergură precum Antim Ivireanul.

Mie unuia îmi este de necrezut cum putem să ignorăm nu doar un vrednic model pentru orice om de cultură, ci poate şi un bun brand pentru cultura românească în general. Pur şi simplu, nu îmi dau seama cum de putem să îl uităm atât de lesne.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *