CAZEMATA. Cu o arhitectură solidă

Aş fi spus că Tudor Ganea este arhitect, că este foarte probabil să fie de profesie arhitect şi, în orice caz, de vocaţie arhitect şi dacă nu aş fi citit despre profilul său profesional pe una dintre clapetele romanului său de debut.

Cazemata – aşa se numeşte cartea lui Tudor Ganea, recent apărut la editura Polirom, în colecţia „EGO.PROZA” coordonată de Lucian Dan Teodorovici – are structură, are soliditate, are supleţe; în fond, el lasă, cum să zic, o prezenţă aparte în mintea celui care decide să îi fie cititor.

Tudor Ganea, aşadar, este arhitect şi în realitate – şi acest fapt se vede în felul în care e concepută şi realizată această carte.  Dar este, şi astfel revin la „cîrligul” de bază al acestui scurt text-semnal, şi un foarte promiţător scriitor.

Bucăţile de proză care sînt legate între ele, uneori la suprafaţă, alteori, mai ales, în subteranele lor, în multe feluri denotă multă siguranţă de sine din partea celui care le-a scris. Şi separat, dar şi împreună, ele au, la modul copios, şi „poveste”, cum se spune. „Mîna sigură”, atunci cînd cineva scrie, este neîndoielnic obligatorie, dar, rară între calităţile cuiva care publică, nu rezolvă foarte multe lucruri. Dar Tudor Ganea are şi poveste – şi are talentul (rar) de a şti cum să spună o poveste. O face aşa de bine încît dă naştere în Cazemata unei lumi în care realismul şi magia (fie ea şi magie întunecată) se combină în ceva cu adevărat remarcabil – ceva, un text valoros care pune o lumină cu tot neobişnuită pe un loc (Constanţa) despre care ştim, de regulă, lucruri mult diferite decît ceea ce vom regăsi în această carte. Să spun, aşadar, că volumul Cazemata este şi o carte care „vorbeşte” convingător despre forţa de transfigurare a realitaţii pe care o poate pune în joc literatura.

Despre aceaste note aparte şi foarte pregnante ale scriiturii Tudor Ganea, o spune mai bine decît mine prozatorul consacrat, Răzvan Petrescu: „Tudor Ganea surprinde prin faptul că, deşi aflat la prima carte, stăpîneşte perfect tehnicile narative, are tensiune, ritm, povesteşte cu forţă şi, mai ales, ştie cum să gliseze în chipul cel mai natural elementele fantastice în real (sau invers) într-o lume a cărţilor tot mai invadate de un neorealism sufocant. O carte care merită din plin să fie citită, un autor care cred că va avea o frumoasă carieră literară.”

cazemata

Am citit această carte –despre care am lăsat în acest colţ de pagină virtuală aceste cîteva paragrafe, ca un semn de carte – cu multă plăcere. Am citit-o fără poticneli, curios în modul cel mai sincer să dau pagina şi „să aflu ce se întîmplă mai departe”. Subscriu mediei înalte a aprecierilor cu privire la această apariţie: cred că avem de-a face cu un debut remarcabil în proză.

P.S. Ca să vă faceţi o idee despre sound-ul acestei cărţi, aici găsiţi cîteva pagini din ea!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *