Vighi-Marineasa: Duma de gluma

DANIEL VIGHI & VIOREL MARINEASA

vighi marineasa ok

Continentul gri

Iată un banc (astăzi li se spune dume) din Nota informativă predată în casa conspirativă „Neagu Ioan”, în data de 11.05. 1966. Cel care produce duma este (acelaşi) informator „Nic Bolovan”. Uite şi textul:

„Sursa informează că în ziua de 7 mai a.c. se discută în redacţie problema apariţiei nr. 4 a revistei „Orizont” închinat aniversării partidului, care n-a putut fi tipărit la timp. La afirmaţia lui A. Dumbrăveanu că nu-l putem scoate de 8 mai, Sorin Titel a replicat «să fie scos de 10 mai, că vom avea mai multe felicitări».”

O altă dumă în următorul paragraf al Notei lui Bolovan:

„Sursa a mai avut o discuţie cu Sorin Titel cînd a căzut la economie politică, iar Sorin a replicat că dînsului i-a căzut la exa­men, la acelaşi subiect, tema ‘libertatea’, la care a răspuns ‘n-o cunosc.’ ”

Glume cu expresivitate involuntară, cum ar spune Eugen Negrici, produce şi maiorul Coşeriu în observaţiile pe care le scrie pe marginea Notei.

„Titel Sorin, redactor la revista literară ‘Orizont’ şi scriitor este urmărit prin dosar de verificare, individual, fiind suspect de activitate duşmănoasă în domeniul literar.” Glumeţe sunt şi sarcinile pe care maiorul i le „trasează” lui Bolovan Nicu: „Agentul a primit sarcina de a ne semnala următoarele aspecte despre document[1] […]:

Activitatea, comportarea şi legăturile din cadrul cenaclului literar şi revistei „Orizont”.

Legăturile cu elemente[2] din alte localităţi.

Concepţi(i)le estetice dubioase pe care le difuzează şi lucrări personale create în lumina acestora.

Caracterul legăturilor ce le întreţine cu elementele (sic!) ce-l vizitează la domiciliu.”

Şi tot în regim glumeţ sunt şi MASURILE dispuse de maiorul Coşeriu în urma dezvăluiri­lor din Nota informativă predată în casa Neagu Ioan, în ziua de unşpe mai, anul 1966. Acesta hotărăşte să se treacă de urgenţă la redactarea unei „note în dosarul de verificare” (dosar CNSAS vol. 1/1943, p.120).

CHEF PERSONALITĂŢI & FETIŢE/POETESE

 

Sursa „Doru Mihai”, pe care n-am prea întâlnit-o până acum, îi predă maiorului Janto Petru o Notă informativă în 28 aprilie 1966, în casa conspirativă „Flacăra” (nou ivită şi ea în dosar). Doru este interesat mai ales de chefuri şi de fete certate cu etica de partid şi de stat, care, lasă de înţeles Doru, practică ştiţi dumneavoastră ce anume. Pe vremea aceea nu se prea vorbea despre aşa ceva, partidul nu permitea decât sexul în sânul fami­liei, altundeva devenea posibil material pentru note informative, mai ales că putea fi folosit când urmăritul avea perspectiva să devină la rândul său informator din motive de viaţă imorală.

Notă informativă

” Sursa conform sarcinilor primite a sem­nalat un aspect care ar putea interesa forurile competente. Sursa menţionează însă că are puţin element (sic!) ale acestui aspect însă va încerca să obţină mai mult.

Este vorba de o rămînere a cîtorva perso­nalităţi marcante din viaţa culturală a oraşului Timişoara, în casa unui inginer şi la care au participat în calitate de material financiar[3] şi cîteva colege de-ale sursei. Au fost de faţă Titel Sorin, pictorul R., cîţiva i ngineri, fetele L. C., G. A., I. B., D. E. Sursa precizează că aspectul acesta interesează nu numai din punc­tul de vedere a1 participării unor colege nu prea ‘sfinte’, ci şi din acela al participării unor frecvenţi auditori ai cenaclului ‘Paul Dan’[4] care au discutat poate probleme literare de pe anumite poziţii. Sursa cunoaşte foarte puţin despre această reuniune, ştie doar că a avut loc în seara zilei de sîmbătă 23. 04. 1966, că a ţinut cheful pînă dimineaţa şi în timpul chefului G. A. a încercat să obţină favorurile lui Sorin Titel, dar nu a reuşit, şi a participat şi I. B. cu inginerul ei menţionaţi într-o notă anterioară. Toate acestea le-a aflat de la un participant al reuniunii comune, Voinescu Constantin, se pare că acesta cunoştea bine pe gazda chefului. Ecouri după chef nu au apărut, însă sursa va încerca să afle şi ce s­a mai discutat pe concret.”

Într-o Nota bene a Notei lui Doru, maiorul Janto Petru îi raportează în scris superiorului său, maiorul Coşeriu Ioan, cam ce anume ar trebui făcut în continuare, în aşa fel încât cercetările să dea roade. Nota la Notă îşi pro­pune studierea atentă a anturajului, maiorul Janto remarcă prezenţa Claudiei L., „cunos­cută ca poetă modernistă”. De aceea îi cere agentului să supravegheze „comportarea cole­gelor” cu legăturile lor „imorale”, chefurile, dar şi, desigur, „compoziţia acestor anturaje în sensul acordării atenţiei faptului că acei ingineri care organizează chefuri,cu I. B., sau altele cheltuiesc din banii obţinuţi din sume dubioase. La aceste chefuri se mai şi discută probleme politice, contrabandă şi alte fapte în care uneori sînt antrenate şi aceste partenere de chefuri etc. Aceste instrucţiuni au rămas valabile în continuare adaptate specificului acestui mediu. Voi face verificări asupra acestor fete şi voi face propuneri. Mă gîndesc în special la audierea studentei I. B., care pe lîngă faptul că nu este o fată imorală fără calcul şi redusă, ci inteligentă şi rafinată, cunoaşte foarte multe probleme atît despre relaţiile studentelor cu corpul didactic în care are vastă experienţă precum şi alte relaţii cu diferiţi bărbaţi bănoşi din oraş” (CNSAS, p. 121-122).

OPINIILE LITERARE ALE POŞTAŞULUI-SCRIITOR DIN ARAD

 

Nota informativă este furnizată de agentul „Ardeleanu” căpitanului Prescură Vasile, în data de 11.04. 1966, chiar la domiciliul agen­tului informator. Toate acestea se petrec în Arad, după cum rezultă din conţinutul acestei informări:

„Notă informativă referitoare la Iosif Lupulescu, funcţionar la PTTR Arad. Am discutat cu Iosif Lupulescu, sîmbătă 09.04. 1966 după şedinţa cercului literar „Al. Sahia”. Din discuţiile avute am constatat greutăţile de care se loveşte în direcţia publicării lucrărilor lui literare. S-a certat la redacţia ‘Gazetei literare’ şi cu Al. Andriţoiu la ‘Fa­milia’. În prezent se bazează pe Sorin Titel de la redacţia revistei literare ‘Orizontul’, afirmînd că el îl va ajuta mai mult decît I. A. să-şi publice lucrările fiind un tînăr cu mai mult curaj şi bunăvoinţă în direcţia publicării lucrărilor unor tineri scriitori.

În direcţia cunoaşterii mai bine a lui Sorin Titel, I. Lupulescu mi-a sugerat o deplasare la Timişoara la o şedinţă a cercului literar de la Uniunea Scriitorilor, iar după şedinţă să continuăm discuţiile cu el la un restau­rant. Am fost de acord cu această propunere în măsura timpului pe care-l voi avea disponibil.

Referitor la situaţia din redacţiile revistelor noastre literare I. Lupulescu susţine următorul punct de vedere: în redacţii lucrează un număr de nulităţi care nu au produs nimic valoros. Din aceste nulităţi – după părerea lui – să se opună publicării unor lucrări bune de teama că ridicîndu-se alţi oameni mai talentaţi decît ei să nu li se ia locul.

Deocamdată acestea au fost în esenţă cele discutate cu I. Lupulescu.

Arad, 11.04. 1966 ss. „Ardeleanu”

DEZBATERI LA ŞEDINŢA DE ÎNVĂŢĂMÂNT POLITIC, AŞA CUM AU FOST RELATATE DE INFORMATORUL CU NUME CONSPIRATIV DUMITRU CANTEMIR IN CASA DE RANDEVU PARASCHIVA, ÎN 4 APRILIE 1966

„In ziua de 26 febr. a.c. sursa a fost de faţă la şedinţa lunară de învăţămînt politic a filialei Uniunii Scriitorilor. Seminarul a fost condus de Sergiu Le vin care înainte de începerea discuţiilor a ţinut să-şi spună punctul vedere într-o controversă desfăşurată în seminarul anterior pe marginea unor afirmaţii ale lui Nicolae Ciobanu care susţinuse că diferenţa de nivel ideologic dintre partid şi mase se reduce treptat şi alţi membri ai grupei/ dintre care a fost citat A. Dumbrăveanu/ pe care afirmaţia i-a alarmat. Sergiu Levin a precizat că afirmaţia lui Ciobanu e îndreptăţită în sensul că nivelul ideologic al maselor creşte neîncetat, dar că nu poate fi vorba de o confundare a partidului cu masele, ipoteză pe care unii dintre cei care au luat cuvîntul pretindeau că susţinerea lui N. Ciobanu o implică dar pe care acesta nu a exprimat-o şi nici nu a gîndit-o, crede lectorul.

In continuare s-a discutat despre poziţia marxist-leninistă în artă. Discuţia a fost vie, interesantă, argumentată concret ca expe­rienţă de creaţie a participanţilor şi a scriito­rilor clasici şi contemporani. Contribuţiile cele mai demne de reţinut au fost ale lui N. Ciobanu, Sorin Titel şi I. A. Luînd cuvîntul prima, S. E. a spus că literatura fiecărei epoci oglindeşte idealul propriu ei, şi a citat spre exemplificare cavalerul pentru epoca me­dievală şi luptătorul comunist pentru epoca şi societatea noastră.

  1. Ciobanu a calificat de simplistă această teză pe care a corectat-o spunînd că nici o epocă pînă acum nu a avut un ideal unic şi că în fiecare au coexistat idealuri diverse – progresiste şi reacţionare, de pildă.” (CNSAS, dosar vol. I/1943, p. 131)

 

[1] Cât de ciudat se pot exprima câteodată cadrele active ale instituţiei când trasează sarcini, iată o formulare buclucaşă în care scriitorul Sorin Titel capătă un inconfundabil profil de hârtie, cum i se şi cuvine, de altfel, oricărui ficţionar, acesta devenind, nici mai mult, nici mai puţin, decât un „document”!

[2] Şi aici avem de-a face cu aceeaşi stranie, putem zice, impersonalizare birocratică a individului: de la document la element.

[3] Formularea lui Doru este exotică aproape, sintagma ‘ ‘ material financiar” ar putea semnifica prezenţa fetiţelor care ar fi bucurat personalităţile culturale s cutindu-le ( sau nu?) de cheltuieli: ” ‘ material financiar” s e alătură unor formulări anterioare de felul ” ‘ element”, pentru oameni şi „document al verificării”, pentru insul urmărit.

[4] Prima menţionare cu nume, ce-i drept, greşit, a cenaclului Pavel Dan de la Casa de Cultură a Studenţilor. De altfel, din afirmaţia notei cum că fetele „material financiar” ar fi colege cu Doru informatoru’ avem indiciul că acesta era un june student care era audi­tor, vorba lui, la cenaclul studenţesc.

Articolul a fost publicat în versiune primă în revista Orizont. Multumim autorilor pentru permisiunea de a-l reproduce.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *