Islanda

În timp ce notez nebuneşte aceste rânduri, la radio, se anunţă că suntem ameninţaţi de un nor uriaş de cenuşă, provenit de la un vulcan aflat pe teritoriul Islandei. Mă uit imediat pe hartă, ţara asta e departe, izolată, înconjurată de ape. Curge lavă prin ea. Are și ghețari. Și climă subarctică, maritimă. Cum să pună probleme altor ţări? Măsor şi cu rigla din trusa de geometrie şi cu ochiul, totul pare să fie sub control, transparent, când, de fapt, pe toate posturile aud, acum, foarte clar, reporterii spun,răspicat, unii chiar plâng, că e vorba de un nor periculos, nociv, ucigaş, poate. În orice caz, de evitat pentru persoanele sensibile. Dar cine stabileşte gradul de sensibilitate al unei persoane, mă surprind repetând, în timp ce urmăresc linia cerului și tresar la fâlfâitul intermitent al unei păsări. Aeroporturile sunt blocate, milioane de oameni dorm prin sălile de aşteptare, cu copii, cu bagaje, unii nu mai au bani, mâncare, au obosit, vor acasă, vor să doarmă în patul lor, să-şi trăiască zilele la fel ca până ieri, nu, nu e vorba de niciun atentat, să-şi trăiască zilele cum vor ei, asta e problema. Cum vor ei. Coliviile cu papagali, cu șoimi dresați, cutiile cu câini, pisici, maimuțe de mici dimensiunişi alte animale de companie au rămas într-alt loc, unde li se asigură hrana curentă şi apa de băut. Nu se ştie când va trece norul deasupra noastră. Meteorologii ridică din umeri. Dacă va ploua, cenuşa se va infiltra în pământ. Aciditatea particulelor ar ucide viaţa în timp scurt. Bombardaţi cu astfel de informaţii, regretăm că nu ne-am născut în Cartagina, acum două mii şi ceva de ani. Las stiloul din mână şi mă îndrept spre fereastră. Se înserează. Soarele e turtit la orizont, apoi îngropat. Într-o fracţiune de secundă. Nu e nimic macabru în trecerea lui, pentru o noapte, la cele veşnice. Poate că şi moartea ar trebui privită la fel. Cu seninătate, dincolo de orice teamă. Ce mai văd pe fereastră? Câteva siluete cărora nu le ghicesc vârsta, deşi insist, mă gândesc să-mi caut binoclul, e prin vreun sertar, de obicei îl iau la teatru, să-i văd mai bine pe actori, să le ghicesc emoția. Tineri, bătrâni, nu are importanţă. E seară, luminile se aprind şi tăcerea cade ca o cortină mal lavée peste vocea disperată a reporterilor care tocmai transmit că norul şi-a făcut apariţia pe teritoriul ţării noastre, are forma ciupercii de la Hiroshima. Nu mă întorc, privesc în continuare cerul. Uşor hipnotizat de întrebările şi privirile pământenilor, norul se deplasează haotic. Va fi urmat de o ploaie torenţială care va sfâşia pădurile, aşa se anunţă, toată lumea tresare, e ca şi când ar veni sfârşitul, apocalipsa, clipa cea de pe urmă, norul buclucaş, vrăjitor, ucigaş, mai lipseşte mătura magică, personajele înfricoşătoare cocoţate pe nor, cu nas coroiat şi dinţi cariaţi, deruta e maximă. Se presupune, se întrevede, se aşteaptă, cu maxilarele încordate și muzica dată la maximum, fantomatica apariţie. Tot circul a durat o săptămână. Să nu credeţi că a dispărut vulcanul. Erupe încă, doar ştirile sunt altele, au obosit crainicii să prezinte aceeaşi realitate, la ce bun, televiziunile se hrănesc din senzaţional, care, cu viaţa lui efemeră, nu poate capta la infinit interesul unei naţii. Norulpoate ucide, da,forma intangibilă, cu traiectorie variabilă, despre care, dacă-i întrebi pe trecători ce definiţie i-ar da, ar ridica din umeri. Sentinţa zilei. Sentinţa anului. Poate copilul curios din clasele mici să fi reţinut, de la cunoaşterea mediului, câte ceva, cum se formează norii, când aduc ploaia sau ninsoarea. Din avion priviţi, norii par pufoşi, ca vata pe băţ, ca puful din pernele bunicii. Înţeleg şi de ce mă voi opri brusc în acest punct al frazei. Pentru că norul nu-mi oferă materie, e prea pufos şi fără simţire, mă afund în el ca-ntr-un vas cu iluzii şi scap esenţialul, mă pierd, plutesc, neantul se întinde în jurul meu, e marea seacă a închipuirii. Mi-e frică să mai spun ceva despre vulcani activi, despre nori. S-a, în această clipă, așezat unul în dreptul paginii mele și tace. Se răsfiră dumnezeiește în scame de cenușă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *