Când totul e pierdut, mai rămâne o întrebare salvatoare

Se spune că Mareşalul Foch, atunci când analiza o bătălie, punea o întrebare care apoi a intrat în istorie: « De quoi s’agit il?» Despre ce este vorba?
Dacă ştii să defineşti clar problema, soluţia o să iasă şi ea la iveală.
Azi, lucrurile sunt puţin schimbate. Problema e mereu alta, mereu dificilă. Viaţa e complexă. Suntem confruntaţi zilnic cu alt război fără margini. Care ar fi întrebarea care ne rezolvă nouă celor de azi situaţia?
Tot mai des, cred că întrebarea bună decurge din mărturia finală a Monseniorului Ghika, care spunea, în clipa în care murea, în mai 1954, la închisoarea Jillava: « Mor cu conştiinţa împăcată că am făcut tot ce am putut, deşi nu întotdeauna tot ce ar fi trebuit, pentru adevărata biserică a lui Cristos, într-o perioadă tristă pentru ţara mea şi pentru întreaga lume civilizată».
Iată întrebarea: ai făcut tot ce ai putut?
Cam întotdeauna, răspunsul e « Nu ». Nu tot. Nu încă. Nu şi asta. Nu şi cealaltă. Nu tot.
Şi, în plus, atunci când te întrebi ce ai mai putea face pentru a face « tot ce puteai », găseşti şi soluţia. Nu trebuie să te gândeşti la problemă, ci la ce lipseşte din reacţia ta la problemă. Sigur e ceva lipsă.
Pentru un cuplu, un job, o problemă financiară, socială, religioasă. Oricât de mare ar fi problema, chiar am făcut tot ce puteam? Nu. Iar daca cuplul nu merge, am facut tot ce puteam pentru a ieşi din el? Nu.
De regulă am făcut poate “totul”, dar pe o direcţie anume. Sau, nu am făcut totul ca intensitate. Sau, nu am făcut tot restul, nu am făcut alte lucruri pe care le-am lăsat între paranteze, nefolosite, inactive.
Odată ce te decizi să faci tot ce poţi pentru a rezolva problema ta, te redescoperi în starea de acţiune. Activezi resurse neştiute, nebănuite, sau nefolosite. Oricât de mare ar fi problema cu care ne confruntăm, nu are rost să ne uităm obsesiv la ea, ci la noi: noi suntem mult mai puternici decât credeam, asta e realitatea şi soluţia. Pasul de făcut nu e în ce priveşte problema, ci în ce priveşte propria mea persoană. Eu sunt mai capabil, mai tare decât credeam. Am mai multe cărţi în mânecă, am mai multe arme la îndemână, am mai multe resurse nefolosite, nebănuite.
Întrebarea: « Ai făcut tot ce puteai? » activează răspunsurile bune. E o întrebare care activează direct lucrurile pe care le putem face imediat: de la scularea mai de dimineaţă pana la ajutorul cerut unui prieten.
Atunci, problema cu care ne confruntăm:
1. Fie se va rezolva.
2. Fie vom renunţa la a o rezolva.
3. Fie, mai ales şi mai important, în scurt timp vom şti sigur şi clar de ce alegem una din cele două versiuni de mai sus.