Creierul lui Pessoa

Creierul lui Pessoa este asemenea unui labirint. Posteritatea lui Pessoa este asemeni unui ocean al cărui străfund se întrevede doar parţial, dincolo de suprafaţa înşelătoare a valurilor. Cu fiecare nou manuscris care apare, cu fiecare nouă revelaţie care ne confruntă, imaginea lui Pessoa se completează cu o altă tuşă, ca şi cum portretul său nu ar înceta să se alcătuiască, sub ochii noştri. Dintre toţi scriitori veacului XX, Pessoa este cel mai puternic marcat de această amprentă a enigmei. Gnostic, divizat între heterenomiii săi, scindat între indeletnicirea diurnă şi vocaţia secretă a textelor sale, devotat unei Portugalii care nu are nimic în comun cu Portugalia din jurul său, arhitect al unui proiect imperial mistic ce se întemeiază pe poezie, Pessoa se refuză oricărei încadrări comode, aparţinând unei specii de vizionari ce se amuză să contemple abisul. Efigia lui Pessoa este efigia unui Ianus- cu cele două chipuri alăturate, spre tradiţia din care vine şi spre viitorul literaturii pe care îl imaginează.

Quaresma, descifrator

Revelaţia unui Pessoa autor de proză poliţistă, o dată cu traducerea textelor care se organizează în jurul excentricului Quaresma,este revelaţia explorării misterului care este lumea însăşi. Se poate spune că alegerea lui Pessoa, de a scrie naraţiuni detectiviste, nu este cu nimic mai puţin neliniştitoare decât opţiunea lui Chesterton de a–l introduce pe Father Brown. Angloman, fascinat de o întreagă linie culturală care se dezvoltă în secolul al XIX-lea, Pessoa intră, la rândul său, pe acest tărâm al căutărilor, şaradelor şi al oglinzilor paralele, conservând instinctul subversiunii şi al bizarului.

Literatura poliţistă este, la nivelul ei cel mai adânc, o formă desacralizată de investigare a tainelor omului şi ale spaţiului pe care îl locuieşte. Crimele şi detectivul sunt două dintre emblemele memorabile ale modernităţii. Exilată pe raftul paraliteraturii, naraţiunea detectivistă acompaniază parcusul de cunoaştere de sine al Occidentului. Mintea omenească încearcă să pună ordine, dar să şi accepte misterul.Disciplina pe care o imaginează Poe, cu al său Dupin, este o ordine a logicii, a introspecţiei, a vederii care ajunge acolo unde alţii eşuează. Holmes este punctul cel mai înalt al acestei suveranităţi a inteligenţei. Anglia şi Londra sunt hărţi pe care ochiul său le citeşte, fără greş.
quaresma-descifrator-978-606-779-002-3-humanitas

Prozele poliţiste ale lui Pessoa vin din această direcţie a literaturii detectiviste engleze. Ele acceptă, dar şi subminează tiparul canonic al genului. Ele preiau de la înaintaşi scenariul ce implică comiterea faptei şi dezvăluirea făptaşului. Dar Pessoa adaugă în ecuaţia ficţională un gust propriu al excentricităţii şi al clasificărilor . Quaresma nu este doar un elegant detectiv. El are în genele sale neliniştea heteronimilor lui Pessoa, vocaţia lor de oglindire şi de reflecţie poetică.

Quaresma este, aşa cum îl prezintă notele introductive ale “ editorului “ său, un creier ce trăieşte în carnea unui trup cu existenţă mediocră. Adevărata sa viaţă începe în clipa în care Quaresma “ descifrează” şaradele pe care le alege. Opţiunea lui Pessoa merită reţinută, ca parte din efortul său de a submina convenţiile genului. De ce “ descifrator”? Poate pentru că autentica miză a lui Pessoa şi a lui Quaresma nu este dezvăluirea mecanismului crimei, ci dezvăluirea unui întreg mecanism al universului. Digresiunile pedante şi pe jumătate nebuneşti ale lui Quaresma sunt, adesea, străine de firul detectivist comun. Ele sunt lungi monologuri ale unui creier ce fişează, analizează, examinează, interpretează, asemeni unui calculator ce îşi rulează propriul program. Intervenţiile sale nu sunt cele ale unui investigator profesionist. Quaresma nu are aplecarea lui Holmes pentru detaliile criminalistice. El este sedus de teorii, de taxonomii, de suflet şi de convoluţiile patologice.

Pessoa alege,deliberat, o uscăţime ascetică a prozei sale. Stilul este, programatic, nespectaculos în descrieri. Ceea ce mişcă proza sa, ceea ce îi conferă dinamica sa specială este mintea lui Quaresma, una ce pătrunde în realitate ca un scalpel, extrăgând din ea sensuri şi supunând-o patului procustian al conceptelor sale.

Quaresma exprimă acest contrast, definitoriu pentru Pessoa, între placiditatea aparentă a destinului şi tectonica inteligenţei şi a creativităţii.Proza sa poliţistă nu este una de aventuri, ci una de cunoaştere. Este aici, poate, şi o dimensiune parodică prin care Pessoa se raportează la acea producţie de consum, mediocră, a epociii sale. Quaresma apare ori de câte ori anchetele se blochează, spre a oferi unicul instrument pe care îl acceptă, raţionamentul. Analizele sale sunt, invariabil, detaliate şi pedante, subordonate unui stil care are o latură medicală. Quaresma este un Pessoa ce adoră să se dedice acestui joc al alcătuirii de tabele şi de linii genealogice. Nebunia, crima, normalitatea, toate sunt supuse acestei lupe ce măreşte, monstruos.

Se poate contempla în aceste texte ele un mecanism al geniului: un mecanism combinatoriu şi rafinat, ce preia şi remodelează locurile comune ale vremii sale. Fragmente din marele fragment al operei sale postume, enigmele lui Quaresma strălucesc bizar, asemeni unor materiale lunare. Prozele lui Pessoa sunt mesajul pe care geniul său poliedric îl lasă,ca un petec de hârtie în sticla rătăcind pe ocean. Quaresma este parte din acest Pessoa febril, metodic şi vizionar, o făptură din propriul său labirint.

Un comentariu

  1. Denisa Comanescu says:

    Excelenta perspectiva.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *