Crimă şi pedeapsă

Condamnarea tortionarului Visinescu este exact ceea ce trebuia să se intample cu ani in urmă dacă revolutia din decembrie 1989 nu ar fi fost deturnată, uzurpată, confiscată. Valoarea simbolică este, neindoios, remarcabilă. Le fel, aceea morală. Dar nu ne putem opri aici. Alexandru Visinescu a actionat criminal in numele unei ideologii care ii criminaliza, adică ii dezumaniza, pe cei care refuzau să ingenuncheze. “Dusmanul de clasă”, inclusiv copiii, trebuia starpit, asemeni buruienilor, asemeni lipitorilor, plosnitelor si paduchilor. La cursurile de marxism-leninism au invatat Alexandru Drăghici, Misu Dulgheru, Gheorghe Enoiu, Vasile Negrea, Nicolae Plesită, Misu Dulgheru, Francisc Butyka, Visinescu, Briceag, Bucicov si altii ca ei, ce inseamnă “logica” luptei de clasa. Au invătat să urască. Nu (doar) individual, ci social! Cel desemnat drept inamic dupa criterii ideologice era parte a verminei. Asa numita construire a “noii oranduiri” a insemnat eliminarea si chiar exterminarea unor intregi categorii sociale. A fost ceea ce regretatul istoric rus, fostul disident Viktor Zaslavsky, a numit genocidul de clasă.

Visinescu a actionat ca un zelos “gradinar” al statului totalitar (spre a relua o imagine a lui Zygmunt Bauman). Propaganda comunistă i-a stigmatizat pe Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Dinu Brătianu, Ion Flueras, Iosif Jumanca, Ioan Bărbus, N. Carandino, Victor Pogoneanu, N. Steinhardt, Nicolae Margineanu, Szilard Bogdanffy, Vladimir Ghika, Aurelian Bentoiu, Vladimir Streinu, drept “bestii reactionare”. Fără perversele contributii ale unor Iosif Chisinevschi, Leonte Răutu, Paul Niculescu-Mizil, Silviu Brucan, N. Moraru, Nestor Ignat, Sorin Toma, Mihai Beniuc, demonologia regimului ar fi fost in suferintă. Ei au potentat-o maniacal, i-au dat formă si voce. Cand băteau si omorau, călăii erau convinsi că au Istoria de partea lor. Chiar acum, cand scriu aceste randuri, fostul ideolog al regimului Ceausescu, Dumitru Popescu, continuă să ridice in slăvi “realizările” socialismului. Cand organiza vanătorile de vrajitoare impotriva studentilor, intre 1956 dsi 1960, Ion Iliescu era convins ca serveste “revolutia proletara”…

Visinescu a fost instrumentul, nu arhitectul regimului ilegitim si criminal. Există, in continuare, destui fosti functionari ai Raului care beneficiaza de pensii nesimtite. A sosit din plin momentul re-analizării pensiilor fostilor securisti si activisti. Niciunul dintre acestia n-ar avea dreptul, intr-o Romanie democratică, la o pensie mai mare decat aceea minima! Să mai adaug ca ar fi si o măsură eficientă din punct de vedere bugetar…