Zei şi hîrtie igienică

„După 16 ani de socialism victorios sub Hugo Chavez, în Venezuela multe hoteluri le cer oaspeților să vină cu hârtia igienică de acasă. <Este o situație extremă>, declară Xinia Camacho, proprietăreasa unui hotel de 20 camere de la marginea parcului național Sierra Nevada, în Anzi. <De peste un an nu mai avem hârtie igienică, săpun, lapte de nici un fel, cafea sau zahăr. Așa că suntem nevoiți să le spunem oaspeților noștri să vină pregătiți> Gerardo Montilla, președintele Camerei de Comerț din Merida, declară că mai ales hotelurile mici sunt afectate de criză, în vreme ce unitățile mai mari au resurse pentru a se aproviziona de pe piața neagră. Xinia Camacho explică, pentru Fusion.net: <Pe piața neagră trebuie să plătești 110 bolivares (0.50 dolari) pentru un sul de hârtie igienică, care în mod normal costă 17 bolivares (0,08 dolari) în supermarket. Nu vreau să particip la corupția de pe piața neagră și nici nu am timp să stau patru ore la coadă la hârtie igienică>. De aceea, ea le cere clienților să vină cu hârtie igienică de acasă. Însă nici acest lucru nu este prea ușor de realizat. Autoritățile venezuelene interzic transportul de bunuri dintr-o parte în alta a țării, în încercarea de a stopa contrabanda” (Evenimentul zilei, 7 aprilie 2015).

Rodrigo Mendoza, un fost purtător de cuvînt al lui Hugo Chavez, a întemeiat în data de 5 mai 2013, la două luni de la moartea fostului preşedinte, o sectă ce avea drept principal obiectiv perpetuarea memoriei acestuia. Socotindu-l cel mai important personaj apărut în istoria lumii după Napoleon, Mendoza insista că Chavez trebuie să aibă parte de o serie de monumente funerare care să poată fi asemuite cu piramidele vechilor egipteni. Grandoarea unui asemenea erou cerea şi recunoştinţă pe măsură din partea poporului care a avut şansa să vadă naşterea unui astfel de titan în mijlocul său. Ideea lui Mendoza i-a entuziasmat pe cei care-l plîngeau pe Chavez, lamentîndu-se plini de deznădejde că Venezuela nu mai are nici un bărbat de stat capabil să se opună poftelor Unchiului Sam. Ei au aderat cu entuziasm la Mişcarea pentru Trimuful Raţiunii, secta condusă de Mendoza, care îşi avea sediul la Cumanà, capitala statului Sucre. În mai puţin de şase luni de la întemeierea MTR, secta a ajuns să aibă mai bine de 15 000 de adepţi, care credeau în Chavez şi în Mendoza, profetul său, mai mult decît crezuseră vreodată în Isus sau în Fecioara Maria. Mendoza a cerut, într-un discurs devenit celebru şi accesibil pe Youtube, construirea a 12 temple pentru zeii-libelulă, singurii zei pe care-i preţuia cu adevărat Hugo Chavez, singurii zei destul de uşori pentru a supravieţui sfîrşitului inevitabil al istoriei şi instituirii Imperiului Finalului, Imperiului Bolivarian de 1000 de ani, Imperiului ce va fi condus de Spiritul lui Chavez revenit pe Pămînt. Masele fanatizate au cerut să li se dea aur şi diamante, marmură şi fildeş pentru a se apuca de construirea celor 12 temple. Mendoza şi-a dat seama că o asemenea pretenţie ar fi dus la o reacţie dură din partea Guvernului de la Caracas, aşa că a intrat în transă în faţa miilor de adepţi ce-i sorbeau cuvintele, descriind cu meşteşug cum ar trebui să arate construcţiile potrivite pentru zei. El a pretins că aurul, diamantele, marmura şi fildeşul se potrivesc numai pentru zeii celor bogaţi, pentru templele pline de superbie ale imperialiştilor, în vreme ce credinţa săracilor, a obidiţilor lumii trebuie să se manifeste altfel, folosind un material aparent banal, dar mult mai pur. Crezînd că va stimula economia naţională, Mendoza a cerut ca materialul ce va fi folosit pentru construirea celor 12 temple să fie hîrtia igienică prelucrată conform invenţiei geniale a unui inginer venezuelean ce studiase la Harvard. Oamenii n-au îndrăznit să crîcnească, au aclamat spusele Profetului şi au început să facă provizii de hîrtie igienică. În doar cîteva luni, producţia de hîrtie igienică a Venezuelei a devenit, teoretic, suficientă pentru a acoperi toate nevoile Americii de Sud. În fapt, hîrtia igienică nu se mai găsea aproape niciunde, oamenii erau obligaţi să stea la cozi imense pentru a-şi obţine raţia zilnică, în vreme ce, pe căi neştiute, milioane şi milioane de tone de hîrtie igienică, aproape 95% din producţia ţării, ajungeau în depozitele Mişcării pentru Triumful Raţiunii de la Cumanà…

Guvernul de la Caracas a încercat să oprească acest straniu fenomen, însă a fost avertizat de responsabilii serviciilor de spionaj că o intervenţie în forţă ar fi putut provoca un război civil, căci adepţii Mişcării pentru Triumful Raţiunii erau gata să pună mîna pe arme pentru a-şi continua planurile grandioase. În plus, o acţiune împotriva MTR ar fi putut să pară o ofensă la adresa lui Chavez, o îndepărtare de moştenirea lui anti-imperialistă şi ar fi dus la o puternică scădere în sondaje a partidului aflat la putere. În consecinţă, s-a hotărît să li se permită oamenilor lui Mendoza să facă în continuare provizii de hîrtie igienică, sperîndu-se că minunatele temple consacrate zeilor-libelulă vor deveni cu timpul importante obiective turistice şi vor aduce astfel dolarii de care Venezuela are atîta nevoie.

Mendoza doarme tot mai mult în ultima vreme, fiind convins că dezlegarea tuturor problemelor oamenilor poate să vină numai în somn. A şi visat de cîteva ori că marele Chavez n-a murit, ci a preferat să se lase adormit ca să aibă parte de o odihnă straşnică de vreo cîteva secole înainte de a căpăta suficientă energie pentru a-şi salva poporul. Însă pînă cînd Chavez va binevoi să li se arate din nou oamenilor, Mendoza ştie că trebuie continuată strîngerea disciplinată a unor cantităţi tot mai mari de hîrtie igienică, căci templele pe care le-a proiectat vor trebui să fie văzute şi de pe Lună.

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *