Interviu cu Alina şi Marius Streinu, tineri arheologi

LaPunkt: În primul rând, spuneţi-ne despre devenirea voastră ca arheologi. Ce studii aţi urmat şi care este ocupaţia voastră actuală?
Alina Streinu (A.S.): Amândoi suntem absolvenţi de studii de licenţă, de masterat şi de doctorat la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi suntem atestaţi ca arheologi de Ministerul Culturii. De-a lungul timpului, am beneficiat de asemenea de burse de cercetare la mai multe institute de cercetare din afara ţării, eu la Ankara şi la Aix-en-Provence…
Marius Streinu (M.S.): Şi eu la Atena şi, la fel, la Aix-en-Provence.
A.S.: Ca ocupaţie, la momentul actual, efectuăm săpături arheologice şi cercetare post-săpătură a descoperirilor în diverse proiecte punctuale, pe situri din ţară şi de peste hotare.

LaPunkt: Care sunt aceste situri?
M.S.: În afara ţării, în principal, Efes şi Labraunda, în Turcia, pe malul Mării Egee…
A.S.: … iar în ţară, Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanţa), Orgame/Argamum (Jurilovca, jud. Tulcea), Romula (Reşca, jud. Olt), şi diverse şantiere preventive și de salvare[1].

LaPunkt: Cum aţi ajuns să efectuaţi săpături în Dobrogea şi, mai ales aici, în apropierea anticei cetăţi Orgame?
A.S.:    Am început săpăturile arheologice încă de la finalul primului an de facultate când, prin programul de practică al Facultăţii de Istorie din Bucureşti, am venit în Dobrogea, la cetatea romană de la Adamclisi, denumită Tropaeum Traiani. Apoi, pentru a dobândi mai multă experienţă, am hotărât să mergem şi pe alte situri apropiate ca problematică, dar care să prezinte şi unele diferenţe. Aşa am ajuns la Orgame, după denumirea grecească a sitului, sau Argamum, după denumirea latină.
Am fost foarte încântaţi ca studenţi de acest sit: nu doar că se putea cerceta aici epocă greacă, epocă romană, se putea face de asemenea arheologie funerară în necropolă, într-o cetate în care mai erau o sumedenie de lucruri de descoperit, dar, ca să fiu sinceră, pentru mine a contat mult şi amplasamentul în apropiere de litoral şi de deltă.
M.S.: Într-adevăr. Şi eu am urmat acelaşi parcurs ca Alina, dar puţin mai târziu. Eu am săpat pentru prima oară în zonă în 2011 şi primele cercetări pe care le-am efectuat au fost chiar la Caraburun.

Marius, pe situl de la Caraburun, intr-o friguroasă zi de octombrie

LaPunkt: Cum puteţi descrie situl de la Caraburun? Care sunt responabilităţile voastre în cadrul proiectului? 
A.S.: Situl de la Caraburun este un sit foarte interesant din mai multe motive. În primul rând, vestigiile antice se află foarte aproape de suprafaţă, fără a fi deranjate puternic de activităţi umane ulterioare. Aşezarea de aici este specială pentru că este o aşezare rurală, iar acest tip de aşezări nu au fost cercetate mai deloc la noi. Aşezarea este cu atât mai interesantă cu cât prezintă toate momentele de locuire din arheologia clasică, de la epoca arhaică grecească, undeva la 600 î.e.n., până la începutul epocii romane târzii, undeva în secolul al IV-lea e.n.
Date fiind aceste aspecte, este imperativ să cercetăm în detaliu, iar noi doi suntem prinşi, conform specializării noastre, în organizarea săpăturii şi a cercetării materialelor de epocă romană.
M.S.: Prelucrarea post-săpătură a materialelor descoperite pe care o efectuăm înseamnă clasificarea lor, realizarea tipologiilor, prelucrarea lor digitală, pentru ca informaţiile de interes să poată fi extrase şi publicate.
 

Prelucrarea post-săpătură a materialelor. Aici, Alina (dreapta, plan indepărtat) desenează ceramică impreună cu Lavinia Nicolae, doctorand la Universitatea Natională şi Kapodistriană din Atena (dreapta, plan apropiat) şi Maguelone Bastide, doctorand la Universitatea Paris Ouest Nanterre La Défense

LaPunkt: Există diferenţe marcante între săpăturile arheologice desfăşurate în mod curent în România şi cele realizate în cadrul proiectelor internaţionale, precum cel de la Caraburun?
A.S.: Nu există diferenţe marcante, deoarece, în general, tehnica arheologilor români este bună. Marea diferenţă este dată de finanţare.
M.S.: Aşa este, diferenţele apar pornind de la resursele mult mai generoase utilizate în acest proiect, ceea ce permite aplicarea unor metode complexe şi utilizarea unor instrumente avansate: scanarea georadar, utilizarea staţiei totale şi a nivelei, fotogrametria şi modelarea 3D, prin utilizarea unei drone şi a unui echipament foto avansat, cercetarea palinologică. 

Thomas Sanglade, masterand la Universitatea Sorbonne Paris IV, utilizând un dispozitiv de scanare cu unde electromagnetice (georadar)

LaPunkt: Cum a fost influenţată cariera voastră de participarea la săpăturile de la Orgame şi de colaborarea cu Vasilica Lungu şi Alexandre Baralis?  
M.S.: A fost important că am luat legătura cu o echipă internaţională de cercetători, din arii diverse de activitate, conexe arheologiei: fotogrametrie, palinologie, prelucrare digitală, geoarheologie.
A.S.: Am avut mult de învăţat, ca tehnici şi metode ce pot fi utilizate în arheologie.
M.S.: Este important că am văzut cum ar trebui să arate o cercetare arheologică la zi, modernă, care include tot acest pachet de analize şi de investigaţii. În afara ţării, în zonele cu o bogată tradiţie arheologică, deja nu se mai poate face o cercetare fără acest apel la interdisciplinaritate, iar faptul că noi am avut şansa să devenim conştienţi de acest aspect, prin contactul direct cu noul mod de lucru, este extrem de important pentru carierele noastre ca arheologi.

[1] Cercetarea arheologică se realizează prin mai multe tipuri de săpături. În mod tradiţional, arheologia operează cu săpături sistematice, pe întinderi mari şi durate lungi, în care sunt angrenate colective numeroase de specialişti. Există însă şi săpături preventive şi de salvare, impuse de prevenirea distrugerii sau degradării obiectivelor arheologice sau de efectuarea unor acţiuni umane care pun în pericol iminent patrimoniul arheologic (ex. construcţia unei autostrăzi, amenajarea unei hidrocentrale etc.).