Un paradis carceral: islamismul şi condiţia femeii

Dincolo de incapacitatea occidentală de a gestiona criza umanitară, dincolo de suita de argumente cacofonice din spaţiul virtual, se află realitatea avansului islamist: un avans care este, în egală măsură, geografic, militar şi cultural. Religie politică proteică, având în salafism şi în wahabism fundamentele sale ideologice şi teologice, islamismul nu se reduce doar la teritoriul controlat de ISIS. El este o vastă reţea de societăţi şi de grupuri, reţea a cărei unică vocaţie este aceea de a propaga un mesaj insidios.Ura, fanatismul, intoleranţa sunt temeliile unui discurs ce vizează să slăbească, mortal, legăturile de cetăţenie.

Promisiunea unei lumi purificate de certitudini, guvernate în acord cu un set de învăţături infailibile, iată proiectul ce se difuzează în Occident, ca şi în Orient, deopotrivă. Confruntarea cu islamismul nu este doar o chestiune de sofisticare tehnologică, în teatrele de operaţiuni militare. Provocarea este aceea de a rezista unui atac frontal şi continuu, provocarea este aceea de a reafirma valorile care sunt, pentru noi şi societăţile noastre, sacre şi non- negociabile.

Coexistenţa paşnică dintre radicalismul islamic şi pluralismul occidental este una dintre iluziile pe care suntem obligaţi să le abandonăm. Există o incompatibilitate politică şi antropologică pe care nu o putem ignora. Punctele de plecare şi ipotezele pe care le utilizăm sunt diferite. Pentru cei care aleg să intre pe această cale de iniţiere islamistă, Inamicul generic, desemnat şi reinventat, este Occidentul: instituţiile şi opţiunile sale axiologice sunt ilegitime, de vreme ce contravin unicului adevăr revelat. Violenţa islamistă este consecinţa acestei despărţiri deliberate.

Închisoarea femeilor

În viitorul pe care urmează să îl construiască islamismul, condiţia femeii nu mai poate fi guvernată de regulile dezvoltate în Vestul decadent. Misiunea predicatorilor şi a luptătorilor este de a a reda femeilor demnitatea pierdută prin contactul cu Occidentul şi prin efectele secularizării şi modernizării.Restaurarea purităţii şi celebrarea virtuţilor islamice sunt centrale în acest proiect de regenerare uman şi religios.

Din prezentul anului 2015,putem avea o imagine precisă asupra acestui viitor care se naşte, sub semnul islamismului. Salonul femeii musulmane, desfăşurat în Franţa la mijloc de septembrie, a fost una dintre ocaziile de a difuza un mesaj ce insistă pe necesitatea asumării diferenţei şi a decenţei. În decorul,pios şi cuminte, al adunărilor dominate de clerici, înconjurate de reperele veştmântului islamic, atinse de aripa revelaţiei, femeile participante au putut întâlni o parte a acestui viitor care se făureşte, sub ochii noştri.

Nimic surprinzător în condamnarea ca satanică a machiajului şi a vestimentaţiei vestice. Nimic surprinzător în definirea condiţiei femeii prin evocarea rolului de mamă şi de gospodină cuminte. Nimic surprinzător în sublinierea datoriei de a se supune bărbatului, fără crâcnire. Nimic surprinzător în indicarea obligaţiei de a urma, în traiul cotidian, un drum care îi este propriu, distinct de acela al femeilor infidele şi rătăcite.

Ce se află la capătul acestui drum pe care îl trasează, cu grijă părintească, agitatorii islamişti? Ce se află în acest paradis al decenţei şi al liniştii, invocat în această întrunire de septembrie? Ceea ce se întrevede este doar conturul unui vast spaţiu penitenciar, în care islamismul izolează, închide şi reeducă pe femeile care se află sub stăpânirea sa. Paradisul promis este un paradis zăbrelit, din care liberul arbitru şi autonomia dispar. Ele sunt înlocuite de o stare de inferioritate perpetuă, de o sclavie ce reduce femeia la un obiect de plăcere sexuală şi la un material de reproducere biologică. În paradisul salafist, locul femeii este definit cu precizie. Ca parte a acestui univers premodern al barbariei.

Proiectul schiţat în predicile islamiste devine realitatea din Statul Islamic. Teritoriile guvernate de ISIS sunt laboratorul în care ideile prind contur. Decenţa şi virtutea sunt, în fine, valorile cardinale ale Califatului. Radicalizarea din comunităţile europene sau nord- americane alimentează un flux de pelerini ce se îndreaptă spre acest tărâm al făgăduinţei şi purităţii. Distribuirea femeilor în postura de sclave sexuale ale războinicilor este consecinţă, naturală, a domniei virtuţii.

Islamismul subminează, tăgăduieşte şi demonizează egalitatea dintre bărbaţi şi femei. Islamismul avansează o agendă a inegalităţii de statut şi a inferiorităţii feminine. Dincolo de retorica modestiei şi a virtuţii se află intenţia de a distruge edificiul de valori şi de garanţii legale care oferă femeii capacitatea de a alege, independent, cursul propriului destin.

În faţa acestui avans, nu pot exista nici compromis şi nici negociere. Societăţile noastre nu pot accepta naşterea unor enclave în care egalitatea şi demnitatea afirmate constituţional să fie suspendate. Legea islamică nu poate înfrânge primatul constituţiei şi al legilor. Cât despre femeile care sunt umilite, degradate şi subjugate, pe teritoriul Califatului, solidaritatea cu ele înseamnă solidaritatea cu umanitatea insăşi.

Curajul democratic presupune determinarea de a rezista, în numele valorilor care ne unesc şi la care nu putem renunţa, niciodată. Egalitatea între bărbaţi şi femei este una dintre acestea. De apărarea acestui principiu depinde apărarea demnităţii noastre.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *