În Ochii Lumii

1980 și ceva, București. La căminul din 6 Martie, sesiunea de vară începea exact în ziua și la ora când înfloreau teii care înconjurau clădirea cu zidul lor verde. Îi mai apărau coșcoveala, îi mai diminuau mirosul de cantină, de stătut. Iar sub parfumul lor irezistibil, se întrupau îndrăgostiții în valuri de început de vară. Să înveți pentru examene în acel lăcaș, la ceas de flori de tei, era împotriva firii! Ca nici într-un alt an, micul nostru grup de patru colege și prietene pe viață împărțea camera de deasupra intrării în cămin. Până atunci, supraviețuisem onorabil tuturor examenelor, majoritatea minunate, altele, orori în miniatură (Socialismului științifico-fantastic, Economiei Politice Socialist-Triumfaliste, Filosofiei marxist-leniniste-ceaușiste, Armatei), gerului care ne înghețase apa în căni și-n vene, mâncărurilor dubioase de la cantină, lipsei apei, răutăților, toaletelor infernale, serviciului de pe palier și de la bucătărie. Entuziasmul pentru literatură și artă, pentru călătoria spirituală în lumea cărților, valorile umane, prietenia și umorul ne-au stat pavăză. Ne-au ajutat să suportăm absurdul de până atunci și de ce-a urmat.

Examen-de-după-examen-și-un-alt-examen. Manuale, în loc de mâncare, în loc de covoare. În dulap încuiasem Cinemateca, teatrul și întâlnirile. Sub cheie, concertele de la Sala Radio, goana prin magazine și cofetării. Învățam cu prosopul ud la gât să nu ne-adoarmă neuronii. Dar, în pauzele mici și dese, insinuant, printre cercevele, teii se strecurau încet deschizându-ne ferestrele. Și pentru că eram deasupra intrării, exact acolo unde nu se puteau desprinde îndrăgostiții, auzeam și vedeam, fără să vrem! Totul: jurăminte, sărutări, îmbrățișări, tehnici de învăluire, rugăminți, promisiuni, împăcări…și de la capăt. Ca lângă un altar al iubirii, de parcă ni se închinau nouă să le apărăm fericirile! Intrasem în poveștile altora fără putința de a-i opri. Fereastră închisă, aer sufocant, deschideam geamul, ți se oprea mintea! Așa că am găsit soluția ideală-care-nu-rezolva-mai-nimic, dar ne dădea satisfacție: am desenat în pastel un ochi imens, un kitsch de amator, ce concentra frustrarea noastră și l-am priponit în geam: era The Public Eye! În Ochii Lumii! Strigătul că „Vă vedem, vă auzim!” Că „Dorim puțină discreție, să ne vedem de cursuri și de-ale noastre fire!” Că „Nu e nici un zeu-Dumnezeu-paraleu pe-aici la care să vă rugați!”

Dar era! Căci a doua sau a treia zi, Zeița Căminului, Tovarășa Directoare, își făcu intempestiv intrarea în cameră, nevricoasă și atotștiutoare, smulse desenul, îl rupse triumfător, convocând autorul fărădelegii în birou. Aflu cu totală stupoare că am trădat idealurile Partidul Comunist și mi-am înjosit Țara și Conducătorul, că mi-am renegat părinții prin ce-am făcut, că sunt pasibilă de exmatriculare! Explic cu voce sugrumată. Nu mă crede. Dar ce am făcut? Mi se încrucișează privirea de răspunsul tovarășei: am expus simbolul unui partid dușman, scos în afara legii, instigând astfel tineretul la nesupunere prin propagandă mincinoasă. „Partid? Politică? O fi bătut-o bărbate-său aseară!”, gândesc.
– La ce vă referiți, ce partid, vă rog?
– Partidul Național Țărănesc! Ochiul a fost emblema lui!
– Dar n-am știut, n-am auzit în viața mea de așa ceva!, zic.
– Nu te cred! Ai învățat la istorie.
– Nu țin minte de nici un ochi! Nu mi-a predat nimeni, nici de partidul acesta nu țin minte, de aceea sunt la engleză și nu la istorie. Ce să fac!
– Să mergi la Tovarășul Rector cu propunerea mea de exmatriculare!

În biroul său de la Drept, prin fereastra căruia intra aceeași mireasmă de tei, Tovarășul Rector m-a crezut, a zâmbit ca de-o glumă bună și m-a lăsat să-mi văd de destin. Morala acestei întâmplări am aflat-o prin anii 90, când coincidența a făcut să mi se spună că tovarășa directoare se înscrisese cu succes în Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat! Săraca! Pe cine o fi privit în ochi?

2 Comentarii

  1. Ioana Berendea says:

    Imi place mult ! Vezi , cei cu talent au mereu temeri , ca poate nu e suficient de bine ceea ce scriu , poste nu place … In schimb , vezi ” scriitori ” – dar si multe ” dudui ” care scriu si scriu …. fara teama. Te rog sa mai scrii !

  2. Mihaela Capanu says:

    Te rog sa scri mai mult,ai talent si e pacat sa nu -l folosesti.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *