Scurt- metrajul lui Chris Marker din 1962 este unul dintre cele mai stranii şi ambiţioase experimente din istoria cinematografului. Acest foto- roman, alcătuit din succesiunea de imagini peste care se suprapune vocea naratorului, este tentativa de a evoca, simultan, imaginea unui viitor atomic al dezolării şi puterea devoratoare a nostalgiei.(1)
Imaginea de debut a peliculei sale,terasa aeroportului Orly şi chipul unei femei misteroase, este cea în jurul căreia se va organiza suita de fantasme şi de reverii care este miezul filmului lui Chris Marker. În maniera sa onirică, foto- romanul său este o naraţiune apocaliptică: personajul ce contemplă, copil fiind, scena de pe Orly devine prizonierul în care se inveşte speranţa umanităţii postatomice, împinse în subteranele Parisului de un nou război mondial.
Claustrofobică şi înţesată de murmure expresioniste, lumea subterană a a viitorului îl tranformă pe acest visător în călătorul ce va sparge barierele timpului. Primul său voiaj va fi spre trecutului Pământului, acel trecut în care reîntâlneşte femeia ce îi apare în amintirile din Orly. Dragostea dintre cei doi este punctată de despărţiri şi de dispariţii bruşte, este un roman al nuanţelor şi al iubirii care nu se poate petrece decât în decorul delicat şi hipnotic al unui prezent recompus din stimuli chimici şi himere. Hiperrealismul imaginilor lui Marker produce un efect suprarealist. Dragostea din acest viitor/ prezent este dominată de un sentiment tragic al nefericrii.
“ La jetée” se întemeiază pe această ambiguitate a straturilor cronologice. Prizonierul- călător în timp va fi trimis în viitorul populat de fiinţele siderale şi eterice , capabile de a salva, prin ajutorul lor, un prezent al morţii atomice ce este propriul lor trecut. Pe acest culoare ale timpului, omul fără nume navighează solitar, din ce în ce mai epuizat. Până în clipa în care acel viitor spre care a înaintat trimite în trecutul lumii sale reactoarele ce pun în mişcare motoarele unei societăţi aneantizate.
Călătorul în timp nu poate face parte din scenariul de regenerare ale acestei lumi. Misiunea sa încheiată, el este sortit morţii. Dar porţile timpului se deschid şi acele făpturi enigmatice ale viitorului îi oferă şansa de a se refugia în acel nimb temporal. Ceea ce alege călătorul ,însă,este trecutul din Orly şi reîntâlnirea siluetei care îi bântuie visele.
Totul se sfârseşte acolo unde a început, căci nimeni nu poate ieşi din captivitatea timpului său. Pe terasa aeroportului, călătorul în timp înţelege că moartea la care a părut că asistă, în acel trecut al vieţii sale, este propria sa moarte. Prăbuşit, omul fără nume devine una cu acest timp circular, din a cărui închisoare nu există scăpare.
Evocat de Terry Gilliam în “ Twelve monkeys”, filmul lui Marter este o istorie în care tuşa apocaliptică se suprapune peste umbra timpului şi iubirii. Foto- romanul său este un exerciţiu solitar de visare, un crochiu de coşmar în alb-negru. ( Ioan Stanomir)
(1) Chris Marker este pseudonimul lui Christian François Bouche-Villeneuve.
