Petersburg- demoni şi umbre

“Petersburg”, romanul lui Andrei Belîi, aparţine unei linii apocaliptice din literatura rusă. Înainte şi după anul 1917, presimţirea sfârşitului iminent alimentează o creaţie agonică, nervoasă şi tenebroasă. Fantomele trecutului revin să bântuie, doar spre a se întâlni cu demonii unui viitor dominat de forme nedeşluşite. Revoluţiiile din februarie şi octombrie deschid, larg, porţile unui viitor stihial, ale cărui talazuri vor mătura destine şi instituţii deopotrivă. Poemele lui Blok, “Sciţii” şi “ Cei doisprezece”, depun mărturie despre geniul şi tragismul acestor clipe.

Andrei Belii

Andrei Belii


“ Petersburg” este un text înfipt adânc în tradiţia rusă, dar şi unul ce comunică, vizionar, cu vocile care vor veni. Este, în acest roman care sfidează regulile romanului, în virtitutea unui pariu modernist, un timbru ce evocă pe cel al lui Joyce, dar şi al lui Bulgakov. Admiraţia lui Nabokov pentru Belîi traduce afinitatea dintre doi intelectuali care au acordat limbii ruse o plasticitate unică, obsedaţi fiind de potenţialul trecutului sedimentat literar de a fi punctul de plecare al unui experiment temerar. Belîi participă la un moment cultural care înseamnă o epocă de argint, aşa cum i s-a spus în mod memorabil. De la simbolişti la acmeişti şi futurişti, scriitorii ruşi trăiesc în dialog, polemic sau îndrăgostit, cu spectrele care îi precedă. De aici, intertextualitatea bizară şi onirică ce defineşte romanul anti- roman al lui Belîi.

Dintre obiectele literaturii ruse, “ Petersburg” poate fi asemuit doar cu “Suflete moarte” prin capacitatea de a fi un poem ce utilizeaza claviatura diversă şi barocă a prozei. Dar poemul narativ al lui Belîi nu mai are nimic din liniile narative precise gogoliene. Ceea ce domină aici este un amestec prismatic unic, o combinaţie savantă de oglinzi deformante ce generează arhitectura unui coşmar. Expresionismul lui Belîi este interesat de visele terifiante care invadează realitatea diurnă. Sensibilitatea din “ Petersburg” este kafkiană şi nu întâmplător una dintre secvenţele insuportabil- onirice ale romanului este aceea în care o finţă umană este copleşită de metamorfoza în insectă imundă, al cărui pântec explodează ca o stea. Siluetele lui Belîi sunt rupte, întrerupte, contorsionate, alunecoase. Personajele alunecă din coşmar în coşmar, iar gândurile lor au străfulgarea terifiantă a privirilor de noctambuli.

“Petersburg’ este, simultan, romanul – poem al unui oraş şi al unei revoluţii. Anul 1905, anul care zguduie şi trezeşte la viaţă energiile ce vor devasta Rusia imperială un deceniu mai târziu, este fundalul pe care se plasează drama familiei Ableuhov. Revoluţia este sugerată , sinestezic, prin freamătul uman pe care îl deşteaptă. În polifonia ei neliniştitoare se simte sunetul represiuniii, al grevei şi al atentatelor. O umanitate tropăie şi nimeni nu îi mai poate opri avansul implacabil. Este o revoluţie care se consumă în decorul ireal al oraşului clădit pe mlaştini, al capitalei dominate de semeţul calăreţ de aramă şi de fantoma lui Petru, marele ei ziditor. Este o revoluţie care adaugă zidurilor şi bulevardelor Petersburgului o nuanţă de sângeriu crespuscular, de parcă un linţoliu al vremii ar fi gata să se aşeze peste cetatea Imperiului.
roman
Romanul – poem al lui Belîi stă sub semnul poemului lui Puşkin. Umbrele lui Puşkin şi ale lui Evgheni sunt cele care se ivesc din paginile textului său. Statuile prind viaţă şi încep să bântuie pe cei care au sentimentul că păşesc pe urmele trasate în piatră ale înaintaşilor lor. Ambiguitatea funciară a oraşului, natura lui selenară, colţurile sale dionisiace sunt, toate, moştenirea unei ilustre tradiţii ce începe cu Puşkin spre a trece prin Gogol şi Dostoievski. Petersburgul lui Belîi este apoteoza dodecafonică a obsesiei pe care spiritul rus o resimte în raport de această cetate dominată de efigia unui creator măreţ şi zeesc în grandoarea nemiloasă a acţiunii sale. Poemul lui Belîi este epitaful pe care geniul rus îl scrie, la 1913, pe lespedea funerară a capitalei- măreţia sa poate dura doar cât durează edificiul de granit şi de temniţe al Imperiului Rus.

În maniera sa sincopată şi expresionistă, “Petersburg” încheie un ciclu istoric aşezat sub semnul dialogului dintre generaţii. În textul său se simte ecoul, îndepărtat, al părinţilor şi copiilor din romanele lui Turgheniev şi Dostoievski. Între Apollon Apollonovici Ableuhov şi Nikolai Ableuhov, distanţa este una de sensibilitate şi de evuri. Dacă tatăl se dedică ordinii, în maniera maniacală şi represivă a lui Plehve, ministrul de interne asasinat de revoluţionari , fiul este un discipol ezitant şi lunatec al sectei de mistici ai bombei, un pelerin tentat de paricidul izbăvitor. “ Petersburgul” lui Belîi se cere citit în descedendenţa naraţiunilor vizionare ale lui Dostoievski, dar ceva din majestatea profetică a trecutului a dispărut. Demonii lui Belîi sunt mai aproape de creaturile lui Leonid Andreev: Ableuhov- fiul sau Lippacenko sunt fiinţe înconjurate de agenţii provocatori ai Ohranei, prizonieri ai unei subterane care colcăie de măşti şi în care graniţele dintre atentatori şi poliţişti sunt imposibil de trasat. Ca şi în” Omul care era Joi” al lui Chesterton, cosmosul lui Belîi este un univers ludic şi alunecos, asemeni unui montgolfier care se ridică pe cerul Rusiei.

Ridicarea apocaliptică ruinează familia Ableuhov şi corodează Imperiul. În coşmarurile tatălui, Mongolii reapar, spre a ameninţa cu tropotul cailor lor liniştea Rusiei. Ereditatea casei Ableuhov este la fel de ambiguă ca şi ereditatea Rusiei- sângele oriental pulsează în vinele tatălui şi al fiului. Războiul ruso- japonez potenţează această nelinişte difuză, ce creşte şi învăluie Rusia, în îmbrăţişarea ei. Calăreţul de aramă al lui Puşkin se înalţă în şa şi inspectează oraşul pe care l-a creat. Din adâncuri, nibelungii auziţi de Belîi bat în foalele lor. Sfârşitul Cetăţii durate de Petru este aproape. Limbile ceasului nu mai pot fi oprite.

Un comentariu

  1. Roxana Enescu says:

    Un excelent comentariu! Va multumesc!

    Cu respect,
    Roxana Enescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *