Cu mai puţin de doi ani înaintea alegerilor prezidenţiale din Republica Democrată Congo, actualul preşedinte Joseph Kabila oferă semne alarmante în ceea ce priveşte orizontul politic.
În perspectiva unei crize constituţionale, acesta şi- a făcut cunoscută intenţia de a amenda Constituţia spre a putea candida pentru un al treilea mandat în 2016. Devenit preşedinte în 2001 în urma asasinării tatălui său, Kabila este pe finalul celui de-al doilea mandat, iar actuala Constituţie nu permite extensia acestuia. Însă instrumentele folosite de Kabila în încercarea de a-l obţine trec dincolo de atacul asupra statului de drept, sfidând subtil şi sistematic atât opoziţia, cât şi comunitatea internaţională.
La această manevră a luat parte şi un aliat al său, Evariste Boshab, care a fost numit secretar- general al partidului de guvernământ, Parti du Peuple pour la Reconstruction et la Démocratie (PPRD) pentru a face presiuni în privinţa modificării Constituţiei.
Mai mult decât atât, strategia preşedintelui de a-şi consolida şi prelungi puterea presupune şi implicarea opoziţiei, prin numirea unor membri ai săi în funcţii- cheie. Astfel, Thomas Luhaka a fost numit secretar- general al Mouvement pour la Liberation du Congo.
Semnale ale unor posibile manevre s-au putut observa încă din 2013, cand Kabila a promis un guvern de coeziune naţională, bazat pe un dialog cu opoziţia şi societatea civilă. Acest lucru s-a dovedit a fi doar o tactică de a slăbi şi fragmenta şi mai mult o opoziţie deja incoerentă şi fragilă.
Intenţia lui Kabila nu este o premieră. Modificarea constituţiei în scopul extinderii puterii este o practică întâlintă de-a lungul timpului şi în alte state ale Africii sub- sahariene şi constituie unul dintre principalele impedimente în procesul democratizării.
