Doborârea zborului MH17 va rămâne ca unul dintre acele gesturi prin care barbaria îşi face apariţia în veacul nostru. Departe de a fi un accident sau o regretabilă eroare, crima de la Donetsk este consecinţa, naturală şi monstruoasă, a agresiunii orchestrate de Rusia împotriva Ucrainei. Operând în afara dreptului internaţional, violând regulile pe care s-a întemeiat ordinea europeană post comunistă, Rusia lui Vladimir Putin a depăşit, pas cu pas, toate limitele pe care raţiunea le poate pune în calea violenţei. A fost nevoie de câmpul de cadavre din Estul Ucrainei pentru ca realitatea acestei agresiuni continue să devină vizibilă.
Edificiul de propagandă al lui Vladimir Putin îşi dezvăluie temeliile sale. Asistenţa dată rebelilor este punctul de pornire al acestui act terorist. Secessiunea de facto a Estului, încurajată de Rusia, este cadrul în care drama de acum se cere privită. Pentru central şi est- europeni, dispreţul cu care sunt tratate victimele trezeşte memoria unui alt timp- al vremurilor în care Uniunea Sovietică, evocată cu veneraţie de Putin, dispunea de trupurile şi de identitatea milioanelor de victime condamnate pentru că se aflau în calea progresului. Cruzimea rebelilor de astăzi este alimentată de conştiinţa impunităţii lor.
Atunci când oameni de stat şi afacerişti respectabili predică moderaţia în raport de agresiunea rusă, atunci când eleganţa zâmbetelor acompaniază complicităţi, să ne amintim de zborul MH 17 şi de efigia barbariei. Cedările în faţa avansului imperial al Rusiei lui Putin pregătesc, prin firescul laşităţii lor, alte şi alte hecatombe. Expansiunea răului nu se poate opri niciodată de la sine- este nevoie de curajul libertăţii,pregătit să ridice stavile în calea sa. Resemnarea şi turpitudinea îi pot grăbi doar victoria finală.
@ Adrian Rusu
Desi actiunea de doborare a avionului poate fi o eroare, este totusi clar ca aceasta „unica” actiune face parte dintr-un plan de actiuni, realizat si urmarit cu intentie. Evident, acesta este un plan care vizeaza agresiunea continua. Nu trebuie sa intram in discutii prea stufoase de filozofia actiunii pentru a sesiza ce se intampla de fapt. Desi uneori, dpdv psihologic, ne este greu sa recunoastem anumite lucruri, pentru a nu fi scosi din rutina.
De ce trebuie sa mai adaugati o tuşă monstruoasa la ceva monstruos? Din convorbirile telefonice rezulta ca e EROARE. (Convorbirile au fost publicate de Ucrainieni). E „agresiune continua” si fara intentionalitate. L-am auzit si pe Basescu, azi…Ne face placere sa excitam ura.
http://www.mediafax.ro/externe/convorbirea-telefonica-ce-ii-incrimineaza-pe-rebeli-in-prabusirea-avionului-autentificata-teza-principala-zborul-mh17-a-fost-doborat-de-separatisti-audio-12946303
este o „eroare” premeditata.
O „eroare premeditata” e o intentie. Anume aceea de a ucide oameni neimplicati, eventual, OLANDEZI neimplicati. De unde rezultă, rugam frumos ? E responsabil pentru ca îl detestam NOI ? Parca am mai trecut prin asta.
Cât despre agresiunea continuă… e universală. Nu sunt ei primii. Forma agresiunii lor este barbara, asta e just. Exista, intr-adevar, agresiuni mai selecte, mai bine aduse din condei. Dar exigenta „artistică” ne macina pe noi?