Mai mult decât în cazul altor limbi, vocabularul limbii japoneze poartă în scriere şi semnificaţie reflecţia unor moşteniri culturale, dar şi a unor construcţii, fenomene şi procese sociale, aflate într-o permanentă transformare. Este şi cazul intrigant al verbului “ijimeru”, cu un parcurs al înţelesului care ar putea stârni fascinaţia non-japonezilor.
Deşi kanji-ul( ideograma) folosit pentru acest cuvânt (苛) a însemnat iniţial floare de lotus, semnificaţia a suferit schimbări dramatice, ajungând să desemneze actul de a batjocori sau a intimida. Chiar dacă nu există încă suficiente date istorice pentru a justifica o asemenea trecere, James W. Heisig oferă o posibilă explicaţie prin metaforă: deşi un buchet de flori reprezintă în mod obişnuit un dar minunat, dacă acele flori provin de la un arbore otrăvitor, ele constituie un act de batjocură.
Fie că acceptăm sau nu un astfel de argument, ceea ce este cu adevărat surprinzător nu ar fi atât înţelesul cuvântului la prima mână, cât implicaţiile de nuanţă ale acestuia. “Ijimeru” nu are, probabil, echivalent în nicio altă limbă, întrucât reflectă un aspect extrem de delicat, particular societăţii japoneze contemporane: sinuciderea copiilor.
Nu este un secret faptul că Japonia se confruntă de mult timp cu o rată a sinuciderii ridicată, ajungându-se la un număr de 27.766 în anul 2013. În pofida faptului că numărul copiilor care recurg la acest gest poate părea nesemnificativ, există mulţi alţi tineri care iau în considerare această posibilitate.
Deşi sinuciderea infantilă ca rezultat al batjocurii la şcoală este un fenomen prezent şi în alte părţi ale lumii, în Japonia el este amplificat şi alimentat de o serie de alţi factori, cei mai importanţi fiind natura sistemului social şi a interacţiunilor umane, în special părinte-copil. De foarte multe ori, comunicarea este una formală şi rigidă, iar personalităţile puternic conturate şi exprimarea dschisă şi directă nu sunt încurajate. Pentru că se preferă un sistem destul de uniform, în care fiecare individ să îşi cunoască rolul şi să acţioneze conform acestuia, orice încercare de a ieşi în afara tiparelor poate fi sancţionată aspru de cei din jur. De aceea, “ijimeru” reflectă deseori o manifestare timpurie a unor copii (ijimekko) îndreptată spre alte persoane de aceeaşi vârstă care prezintă ceva ce ar putea fi considerat diferit.
