La sfârşitul săptămânii trecute, forţele speciale americane au întreprins două raiduri antiteroriste majore în Africa, transmite CNN. Cel puţin unul dintre acestea s-a sfârşit cu un succes deplin şi absolut spectaculos.
Cel care a condus atacurile teroriste din 1998, capturat la Tripoli
În primele ore ale zilei de sâmbătă, 5 octombrie, o echipă de aproximativ 10 militari americani l-au capturat, prin surprindere, în capitala libiană Tripoli pe Abu Anas al Libi, important lider al reţelei al-Qaida. Acesta a organizat şi a condus, în 1998, atacurile teroriste îndreptate împotriva unor ambasade ale SUA în Africa de Est (cea la de Nairobi, în Kenya şi cea de la Dar es Salaam, în Tanzania); în atacurile respective au murit mai multe sute de oameni, iar alţi peste 5.000 au fost răniţi O sursă de presă care a contactat-o pe soţia lui al Libi susţine că teroristul, acum în vârstă de 49 de ani, a încercat să se opună celor care l-au capturat, dar nu a reuşit să-şi scoată pistolul din torpedoul automobilului în care se afla. Ulterior, Pentagonul a dat publicităţii un anunţ care preciza că al Libi este deja „într-un loc sigur” din afara Libiei, urmând să fie transportat cât mai rapid la New York, unde va fi judecat pentru conspiraţie în vederea uciderii unor cetăţeni americani, pentru omor, pentru distrugerea unor proprietăţi federale, ca şi pentru distrugerea unor obiective militare ale SUA. Surse de presă susţin şi că acţiunea de la Tripoli a trupelor speciale americane s-a desfăşurat cu aprobarea autorităţilor guvernamentale libiene.
Raid în Somalia: succes parţial
Concomitent cu acţiunea de commando din Libia, o altă unitate a forţelor speciale americane (cel mai probabil U.S. Navy SEAL Team Six, cea care l-a ucis în luptă pe Osama bin Laden, în Pakistan) a atacat o clădire puternic fortificată şi bine păzită din portul Barawe, aflat în sudul Somaliei. În clădire se aflau, la momentul atacului, mai mulţi lideri importanţi ai organizaţiei musulmane radicale al-Shabaab, aceea care a atacat, la 21 septembrie, un mall din Nairobi, luând sute de ostatici şi omorând 67 de persoane. Al-Shabbab, aliată cu organizaţia al-Qaida, doreşte să transforme Somalia într-un stat fundamentalist. Militarii americani au acţionat venind dinspre mare, la bordul unor ambarcaţiuni foarte rapide. Ei au provocat celor din al-Shabaab pierderi, înainte de a se retrage „din prudenţă”, declară Pentagonul. Nu e deloc clar dacă Ahmed abdi Godane (cunoscut şi sub numele de Moktar Ali Zubeyr), şeful suprem al organizaţiei al-Shabaab şi ţinta principală a raidului american de la 5 octombrie a.c. a fost sau nu eliminat de forţele speciale ale U.S. Navy.
Ambele acţiuni de sâmbăta trecută demonstrează că autorităţile din SUA au nu doar militari foarte eficienţi şi tehnică de luptă performantă, ci – măcar în unele ocazii – şi voinţa politică de a acţiona, practic oriunde în lume, chiar şi în împrejurări dificile, împotriva unor organizaţii şi a unor indivizi care ameninţă sau lezează securitatea şi interesele vitale ale Americii
Cealaltă faţă a monedei: ezitări în cazul Siriei
Dar preşedintele Obama – cel care, în calitate de comandant suprem al forţelor armate ale SUA a dat dovadă de voinţă politică puternică şi fermă, atunci când a ordonat acţiunile de la Tripoli şi Barawe – este, în alte ocazii, extrem de ezitant. Aşa rezultă, cu mare claritate, din ceea ce declara, cu doar câteva zile în urmă, preşedintele francez François Hollande, într-un interviu acordat săptămânalului Le Nouvel Observateur. În noaptea de 31 august spre 1 septembrie a.c., avioane franceze de luptă de tip Rafale, înarmate cu rachete de croazieră SCALP (Système de Croisière Autonome à Longue Portée) urmau să lovească ţinte din Siria, spune Hollande. Acţiunea urma să fie întreprinsă împreună cu masive forţe militare aeronavale americane, ca măsură de pedeapsă împotriva regimului Assad care, la 21 august, folosise gaze neuroparalizante împotriva populaţiei civile dintr-o periferie a Damascului. Dar, complet pe neaşteptate, după ce mai multe zile la rând americanii dăduseră repetate semne că o acţiune în Siria „este iminentă”, Obama l-a sunat pe Hollande la 31 august, pe la orele 18.15, pentru a-i spune că a decis să amâne lovitura militară contra regimului Assad, până după momentul în care va obţine aprobarea Congresului. „Hollande a rămas şocat şi a încercat să-l convingă pe Obama să revină asupra deciziei sale, dar nu a reuşit”, susţin surse de presă internaţionale.
Ezitarea lui Obama referitoare la Siria poate fi uşor înţeleasă. Dar, dincolo de calculele politice şi strategice elaborate şi precaute rămâne, totuşi, complet fără răspuns o întrebare foarte serioasă (şi practic inevitabilă): cât de credibilă poate fi America, în calitate de unică superputere a lumii contemporane, atunci când nu întotdeauna acţionează cu suficientă tărie şi cu suficientă rapiditate împotriva celor ce se fac vinovaţi de crime şi abuzuri absolut impardonabile?
