Când corporația face legislația. Banane, război civil și public relations.

Nu corporația face legislația! Un slogan pentru care mulți dintre protestarii împotriva proiectului minier de la Roșia Montana au decis să iasă în stradă. Sub semnul lui, m-am hotărât să scriu câteva istorii despre ce se întâmplă când Corporația face legislația. După zonele economice speciale http://www.lapunkt.ro/2013/10/13/cand-corporatia-face-legislatia-despre-zonele-economice-speciale-2/, azi un exemplu concret, care a generat un război civil de 36 de ani, soldat cu 200.000 de morți și dispăruți. Povestea ar putea părea dintr-o lume îndepărtată atât geografic cât și temporar, întrucât ne vorbește despre Guatemala și anul 1954. Și totuși, ne vorbește despre mai mult: despre propagandă și neo-colonialism; corporații, servicii secrete și firme de public relations, toate mobilizate în cauza profitului și a dominației economice.

United Fruit Company (UFC), companie americană creată la finalul secolului XIX, a reușit până în 1930 să devină cea mai puternică firmă producătoare și exportatoare de fructe în America Centrală. Asta în contextul în care spre sfârșitul secolului XIX colonialismul european fusese înlocuit în regiune cu hegemonia economică și politică nord-americană. Diversele guverne militare din zonă erau sprijinite de SUA, în schimbul exonerării companiilor americane de taxe pentru activități economice sau al acordării monopolului asupra serviciilor de interes public și al infrastructurii. În 1950, în Guatemala, UCF deținea sau concesiona 30% din pământurile cultivabile (deși nu toate erau exploatate), în timp ce 97% din întreaga populație locală nu era propietara a mai mult de 15% din terenuri. De asemenea, UFC era deținătorul serviciilor de radio și telegraf, al căilor ferate și asigura managementul poștei naționale. Toate aceste investiții erau facilitate de guvernele guatemaleze în schimbul sprijinului politic acordat de americani și al cooptării în afaceri a unei părți restrânse din elita locală Printre acționarii importanți ai UCF în anii 1950, îi găsim, de exemplu, pe Allen Welsh Dulles, director adjunct al CIA între 1951 și 1953 și pe fratele lui, John Dulles, secretar de stat între 1953 și 1959.

Anul 1951 aduce însă o schimbare radicală în Guatemala, odată cu venirea la putere (prin alegeri libere) a președintelui progresist Jacobo Arbenz Guzman. Programul său politic prevedea o reformă agrară fără precedent, care să împroprietărească populațiile indigene – reprezentând peste 90% din populație. Reforma era motivată de faptul că structura proprietății se menținuse aproape integral ca pe vremea spaniolilor, cu o singură modificare majoră: concesionarea și deținerea de terenuri importante de către firmele americane. În 1952, Arbenz naționalizează pământurile necultivate ale Guatemalei și procedează la împropietărirea indigenilor. În 1953 și 1954, United Fruit Company este la rândul ei expropriată de terenurile pe care compania nu le exploata în acel moment, guvernul refuzând să platească despăgubirile cerute de către nord-americani. Dacă măsurile luate de Arbenz pot părea în acest moment un atac la adresa proprietății private, ele trebuie înțelese în contextul Guatemalei anilor 1950, în care o reformă agrară modernă nu avusese niciodată loc. Polarizarea economică și socială era una uriașă, iar peste 90% din populația țării era obligată să muncească doar în schimbul unei locuințe și al hranei zilnice.

Reforma agrară îi atrage președintelui Arbenz ostilitatea înaltei clase guatemaleze și evident a United Fruit Company. UFC cere sprijin administrației Eisenhower în vederea soluționării conflictului, dar într-o primă fază președintele american se arată reticent față de o posibilă intervenție. Demersurile UFC nu se opresc însă aici și, susținută în guvern și în CIA de Allen & John Dulles, compania face apel la serviciile lui Edward Bernays pentru realizarea unei campanii care să convingă Congresul și societatea americană de necesitatea unei intervenții în Guatemala.

Pentru cei care au studiat istoria publicității, Bernays e o figură mitică. Nepot al lui Freud, este considerat creatorul conceptului și termenului de public relations, ca şi al promovării utilizării psihanalizei în publicitate. A transformat țigările în „torțe ale libertății” și emancipării femeii; a schimbat printr-o campanie de informare medicală trend-ul mic-dejunului american, de la light-breakfast la hearty-breakfast, pentru a vinde mai bine o anumită marcă de bacon. Iar din guvernarea lui Jacobo Arbenz a reușit să schiţeze şi să promoveze un „scenariu comunist” briliant, care a legitimat o lovitură de stat. Contactat de UFC în 1954, Edward Bernays creează o campanie de dezinformare în jurul președinelui guatemalez, pe care îl prezentă drept un comunist periculos, finanțat de Moscova. Reforma agrară este înfățișată ca un prim pas în instaurarea unui sistem de tip sovietic. Este adevărat că în 1950, Jacobo Arbenz a autorizat funcționarea partidului comunist guatemalez – până atunci interzis – dar acesta nu a fost parte din guvern și nici nu a reușit să obțină mai mult de 4 locuri în Parlament. De asemenea, Arbenz nu a susţinut niciodată instaurarea unei dictaturi a proletariatului sau eliminarea capitalului privat. Campania lui Bernays s-a întins pe câteva luni și a avut mai multe componente: de la discursuri publice ale unor oameni politici americani și guatemalezi sau ale unor vedete de film și televiziune; la distribuire masivă de pliante (aruncate din avion deasupra marilor orașe americane) și campanii radio care atenționau asupra pericolului comunist în Guatemala; până la crearea unei agenții de presă fantomă în Guatemala City și a postului de radio The Voice of Liberation, bazat în Florida și pretinzând că emite din jungla guatemaleză, care transmiteau zilnic „știri” despre sovietizarea țării. Campania a implicat de asemenea vizite organizate în Guatemala pentru grupuri de jurnaliști americani, care erau ghidați să vorbească doar cu elitele anti-Arbenz și care primeau remunerații din partea agenției lui Bernays (finațate de UCF și de CIA) pentru a scrie reportaje sau editoriale.

Rezultatul campaniei a fost accentuarea temerilor geopolitice ale administrației Eisenhower și ale populației nord-americane cu privire la posibila extindere a comunismului în America Latină. În 1954, CIA declanșează operațiunea de intervenție în Guatemala, sub forma unei „revoluții de eliberare anticomuniste”, în realitate o lovitură de stat condusă de colonelul Carlos Castillos Armas și finanțată și organizată de CIA. Ajuns la putere, Armas retrocedează proprietățile confiscate, instaurează un sistem represiv drastic împotriva susținătorilor lui Arbenz și instalează o birocrație coruptă, strâns legată de interesele firmelor americane.

Anularea reformei agrare va destabiliza puternic țara și va provoca numeroase revolte ale populațiilor rurale. În 1960, guerile de stânga se organizează și iau amploare pe întreg teritoriul Guatemalei, fiind susținute de majoritatea populației, care revendica reformă agrară şi drepturi administrative şi culturale pentru comunităţile indigene maya. Consecinţele: 36 de ani de război civil; 200.000 de morţi şi dispăruţi; escadroane ale morţii organizate de guverne în numele combaterii comunismului; masacre şi deplasări forţate de populaţii indigene; trafic de drog și de arme; tortură.

De partea cealaltă a baricadei, UCF a continuat să prospere în America Centrală și Guatemala, influențând peste tot politica locală pentru a-și apăra interesele economice. Nici compania, nici Allen sau John Dulles, nici Edward Bernays nu au fost trași la răspundere pentru campania lor de dezinformare, care a legitimat lovitura de stat și a determinat în mod inderent mai târziu izbucnirea războiului civil. Rămân în spate sutele de mii de victime și moștenirea unui conflict violent generat atunci când corporația a putut să facă legislația.

PS: Intre timp am primit de la profesorul Tismaneanu un articol aparut in New York Times in 2011 de catre STEPHEN SCHLESINGER, expert in istoria Americii Latine contemporane. Il recomand la randul meu:

http://www.nytimes.com/2011/06/04/opinion/04schlesinger.html?_r=1&