În 1923 se stabileşte la Paris unde va publica sub numele Benjamin Fondane. Îl intâlneşte şi este influenţat de Lev Şestov. Publică filosofie existenţială, critică liteară şi de film, face experimente cinematografice… În timpul ocupației germane este arestat împreuna cu sora sa. Sunt închişi în lagărul de la Drancy! Chiar dacă ar fi reuşit să scape de acolo singur, a refuzat să o facă fără sora lui. Avea să sfârşească în 1944 la Auschwitz într-o camera de gazare. Ce s-ar fi întâmplat dacă destinul său nu ar fi fost întrerupt aşa?
În mod sigur nu ar fi rămas atât de necunoscut! O bună parte din cărţile scrise de Benjamin Fondane în franceză au fost restituite în ultimii ani cititorului român prin efortul (traducere şi pregătirea ediţiilor critice adnotate) lui Mihai Şora şi al Luizei Palanciuc: Rimbaud le voyou (Rimbaud vântură-lume), Faux Traité d’Esthétique (Fals tratat de estetică), și Baudelaire et l’expérience du gouffre (Baudelaire și experiența abisului).
Am văzut recent povestea lui construită din frânturi asamblate într-un documentar realizat de Andreea Ştirliuc la TVR Iaşi, în 2012. Filmul este precum un moz,aic, la care contribuie Carol Iancu, Simona Modreanu, Mircea Martin, Eric Freedman, Alexandru Călinescu şi Benoît Vitse! Întrebări şi crâmpeie de răspuns despre omul, perioada şi despre opera lăsată…
Filmul alături de multe alte documentare poate fi văzut în cadrul Festivalului de Film Documentar Docuart, care va avea loc la Cinemateca Eforie din Bucureşti în perioada 26-29 septembrie. Genul documentar chiar dacă, în mod greşit, le trezeşte multora certitudini este de fapt un prilej să învăţăm să privim realitatea şi cu alţi ochi, un răgaz de care fiecare dintre noi am putea să ne bucurăm… din când, în când!
