Şi nu mă pricep cum face
Că-l aud şi-atunci când tace.
De cinci ori am aţipit
Şi de cinci ori m-a trezit
Oaspele afurisit.
Mă frământ, ascult, aştept
Cu duşmanul să dau piept,
Dar el molcom şi huihai,
Dă din cobză şi din nai:
Ori că zgârie o scripcă,
Ori că râcâie o şipcă,
Câteodată pare, parcă,
Pe sticlete că-l încearcă […]
C-are multe şi destule
Şi gâtleje, dar şi scule.
(Tudor Arghezi, Greierele)
Ioana Pârvulescu
Predă literatură română modernă la Facultatea de Litere - Universitatea Bucureşti. A iniţiat şi coordonat timp de 10 ani colecţia de literatură universală „Cartea de pe noptieră“ la Editura Humanitas şi a fost timp de 18 ani redactor la România literară, unde a scris săptămânal. Bucureştiul şi timpul sunt temele majore care leagă cărţile autoarei: eseuri, studii critice, romane. Cel mai recent roman: Prevestirea, 2020.
