Puţini ar fi putut anticipa rapiditatea cu care noul preşedinte al ICR va distruge instituţia ce i-a fost oferită politic, în vara anului trecut. Puţini ar fi putut imagina amploarea devastării pe care domnia sa a provocat-o nu doar Institutului Cultural Român, ci şi întreg mediului intelectual, luat în ansamblul său. Şi totuşi, ceea ce era dificil de prevăzut este realitate, acum. Institutul Cultural Român nu mai păstrează nimic din eficienţa intelectuală şi deschiderea globală ce îl caracterizau. El este,acum, doar instrumentul de promovare al unei politici de stat ce evocă ambiţiile limitate şi ipocrite ale României Socialiste.
Noul Institut Cultural Român al lui Andrei Marga înseamnă, înainte de toate, asumarea deliberată a unei retorici de comunicare publică ce oscilează între agresivitate şi grotesc. Atunci când pe pagina oficială a ICR nu sunt plasate directivele destinate îmbunăţirii imaginii ţării în lume,domină comunicatele prin intermediul cărora preşedintele ICR se angajează în polemici cu “detractorii” săi. Fapt fără precedent, graniţa dintre umorile personale şi neutralitatea instituţională este abolită. Andrei Marga se confundă cu ICR, iar ICR se confundă cu Andrei Marga. Ei, restul, cei care nu au acces la rafinatele raţionamente publicate pe site, devin, inevitabil, “intelectualii de carton”.
O dată cu apariţia domnului Andrei Marga, un întreg trecut al culturii române este reînviat, cu energie şi aplomb. Izolarea naţionalistă este dublată de recuperarea tentaţiei protocroniste de exagarerare ridicolă a geniului autohton. Deja clasică, viziunea ‘caloriferului’ nu este un accident, ci expresia ataşamentului faţă de o ideologie ce se cere resuscitată. Recentele alegeri făcute de ICR în chestiunea finanţării proiectelor confirmă această îndrumare esenţialmente ceauşistă. Definiţia pe care o da noul ICR României culturale exclude TIFF, dar îmbrăţişează ceremoniile de festival folcloric. Nimic nu este un accident. Totul se încadrează în planul dominat de o viziune autohtonistă şi autarhică.
Recăderea în autarhie implică şi reducerea ICR la poziţia de curea de transmisie a mesajelor politice de la Bucureşti. După demonizarea lui Horia-Roman Patapievici ca duşman “băsist“ al naţiunii, Andrei Marga este preocupat să asigure plecarea în străinătate a celor care sunt pregătiţi să accepte postura de emisari ai actualei puteri politice. Selecţia invitaţilor ICR la “Salonul de carte “ de la Paris este cel mai recent episod din această linie de gesturi ce trădează părtinirea conducerii actuale. ICR-ul lui Andrei Marga este, din ce în ce mai mult, un simplu minister al propagandei.
De la codificarea arbitrariului procedural la opţiunile ideologice izolaţioniste, schimbarea la faţă a ICR este nu doar completă, ci şi, poate, ireversibilă. Ceea ce se impune, mai mult ca oricând, este întreruperea acestei involuţii. De plecarea domnului Andrei Marga din fruntea ICR depinde, în ultimă instanţă, posibilitatea salvării a ceea mai poate fi salvat, în numele moderaţiei şi al decenţei.
