Hugo Pratt: Once upon a time in the west.

hugo_prattSeria de aventuri ale sergentului Kirk este legată, in biografia creatoare a lui Pratt, de întâlnirea cu mediul argentinian şi de colaborarea cu un scenarist strălucitor şi vizonar, Héctor Oesterheld. Simbolic, spaţiul argentinian facilitează apariţia unui western iconoclast şi subversiv, a unei naraţiuni ce are ca ambiţie rescrierea poveştii fondatoare a Vestului american. O dată cu Pratt şi Oesterheld, westernul încetează să mai fie un gen eroic si minor , spre a fi tranformat în discursul ce pune sub semnul întrebării identităţile clasice şi stereotipurile rasiale.

Publicat în Argentina anilor cincizeci, proza grafică lui Pratt şi Oesterheld se constituie ca un omagiu polemic închinat ilustrei tradiţii a benzii desenate western americane. Arta ficţională dezvoltată aici evocă, mutatis mutandis, regândirea europeană a tiparului cinematografic american. Perspectiva se schimbă, unghiurile de abordare descumpănesc,iar personajele nu mai sunt distribuite în acord cu o gramatică simplistă. Ca şi în westernurile italiene de un deceniu mai târziu, geneza Vestului american nu se mai reduce la o succesiune de acte eroice realizate de intemeietorii albi. Ambiguitatea etică şi dubiul întră în ecuaţie.

Kirk însuşi este emblematic pentru această complexitate morală pe care mizează Pratt şi Oesterheld. Sergentul aparţine, până la un punct, seminţiei militare din care descinde şi generalul Custer însuşi. Cavalerist al frontierei, Kirk îşi duce existenţa sub semnul ostilităţii implacabile faţă de cei pe care expansiunea mesianică a Americii ii condamnă la o luptă fără speranţă- triburile de indieni. Ceea ce pare o biografie exemplară se schimbă o dată cu actul dezertării. Refuzând să ia parte la un masacru al inocenţilor, refuzând să cauţioneze asasinatul comandat de superiorii săi, Kirk se vede redus la poziţia de dezertor, exilat pe întinsele câmpii cutreierate de bizoni, obligat să evite pe compatrioţii săi, cei pentru care nu mai este decât un trădător.

Provocarea lui Kirk este legată de găsirea unei noi identitaţi care să o înlocuiască pe cea pierdută. Apropierea de Maha, adolescentul ce supravieţuieşte expediţiei ucigaşe la care Kirk însuşi luase parte, sugerează posibila reintregrare în această nouă comunitate. Soldat dezertor, torturat de dileme şi obsedat de himera reîntoarcerii între ai săi, Kirk descoperă în indieni un ethos marţial al nobleţei, curajului şi cruzimii. Indienii din proza grafică a lui Pratt şi Oesterheld sunt mai aproape, prin umanism şi temeritate, de efigiile din romanele lui Karl May. Maha poate fi privit ca un Winnetou ce creşte spre a deveni un mare războinic. Dincolo de graniţele civilizaţiei, Kirk are revelaţia acestei umanităţi pe care naşterea căilor ferate şi şirul de războaie o vor lichida, în câteva decenii. În aventurile lui Kirk se întrevede doza de nostalgie a celui care are privilegiul de a contempla o lume destinată dispariţiei.

Trepidantă şi melancolică, povestea sergentului Kirk răstoarnă locurile comune pe care se sprijină westernul clasic. Vocaţia civilizatoare a pionierilor este, cel mai adesea, o mască dincolo de care se ghiceşte lăcomia şi instinctul ucigaş. Solidaritatea lui Kirk este fondată pe fraternitatea cu cei ameninţaţi de rapacitate şi de egoism- până la un punct, opţiunea sergentului de a lupta alături de indieni împotriva bandiţilor din propria sa rasă anticipează vocaţia angajării care îl defineşte pe Corto Maltese. Dedicat binelui, admirat de indienii care văd în el întruchiparea propriilor virtuţi, Kirk este condamnat să aleagă în clipele în care această alegere vine cu un preţ moral copleşitor. Moartea soldaţilor trimişi în sprijinul bandiţilor din fortul asediat este privită de semenii săi ca un nou semn al trădării sale.

Umanismul lui Kirk implică şi această vocaţie a solitudinii- pentru a evita un război ce ar nimici seminţiile indiene, Kirk se predă, ca dezertor, armatei. Eroismul din istoriile lui Pratt şi Oesterheld se desparte de patetismul de mucava al propagandei rasiste. Comunitatea pentru care Kirk vrea să se sacrifice, deliberat, este cea pe care foştii săi camarazi o înfruntă, cotidian. Loialitatea lui Kirk nu este faţă de uniforma pe care o îmbracă, ci faţă de idealul pe care îl urmăreşte, cu tenacitate suicidară. Mântuirea oferită lui Kirk este una paradoxală. Salvat de la execuţie de semenii săi, el este retrimis în lumea din care a venit, spre a fi cartograful ce alcătuieşte hărţile ţinuturilor necunoscute.

Ca şi atâţia dintre cei care populează universul din “ Fort Wheeling”, Kirk este o fiinţă scindată. Atras de pulsiunea neînblânzită a indienilor, el nu se poate smulge, până la capăt, din strânsoarea lumii sale. Colţul în care Kirk se refugiază, alături de Maha şi de prietenii săi, este un paradis fragil, asediat de “ civilizaţia “ în mers implacabil.Om al frontierei, navigând pe uscatul fără de margini al preriei , sergentul Kirk se confundă cu taina pământului pe cale de trece, definitiv, în spaţiul fermecat al ficţiunii. El este una cu acele poveşti care încep, invariabil, ca într –un film de Sergio Leone, cu incantaţia magică: “once upon a time in the west”…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *