W.H. Auden despre Ion Iliescu

Într-un ianuarie de acum 74 de ani, marele poet anglo-american a scris poemul de mai jos.

Sigur că textul lui Auden nu-i propriu-zis dedicat lui Ion Iliescu, dar de fiecare dată când mă gândesc la poemul ăsta îmi vine în minte Ion Iliescu – un preşedinte al României care a avut norocul să fie colegul de liceu al marelui poet Mircea Ivănescu, care a tradus de altfel din Auden (iată, aşadar, cum se închide cercul).

Legat de anii lor de liceu, Mircea Ivănescu îmi povestea cândva că, atunci când l-a invitat pe colegul Ionel la el acasă, s-a dovedit o gazdă proastă: încercând să-şi binedispună musafirul, M.I. s-a aşezat la pian şi a început să-i cânte Marşul funebru al lui Chopin. Colegul Ionel a ţâşnit în picioare şi, cu ochii scăpărând, a spus că nu se aştepta ca un coleg atât de rezervat precum Mircea să agreeze şi chiar să promoveze muzică ne- şi contra-revoluţionară, mai ales în varianta atât de acut burgheză reprezentată de Chopin – şi a plecat indignat. A fost, fireşte, prima şi ultima vizită a colegului Ionel la casa Ivănescu.

Iar în Interviul transfinit luat lui Mircea Ivănescu de Vasile Avram, M.I. povesteşte cum, într-o altă situaţie, colegul Ionel l-a certat că citeşte Tristan şi Isolda, o poveste romanţioasă care, prin sentimentalismul ei excesiv, poate fi dăunătoare pentru bărbăţia şi tăria de caracter de care un tânăr comunist are atâta nevoie.

Ce nu ştia încă Ion Iliescu, dar avea să afle surprins odată cu noi toţi peste câteva decenii, era că şi fiinţele mature pot fi neaşteptat de romanţioase: minerii, de pildă, pot deveni pasionaţi cultivatori de roze.

Iată, deci, poemul lui Auden – plus o traducere la minut.

 

Epitaph on a Tyrant

 

Perfection, of a kind, was what he was after,
And the poetry he invented was easy to understand;
He knew human folly like the back of his hand,
And was greatly interested in armies and fleets;
When he laughed, respectable senators burst with laughter,
And when he cried the little children died in the streets.

                                                                                                     January, 1939

 

Epitaf la un tiran

 

Perfecţiunea, de un anume fel, asta căuta pe lume,

Iar poezia inventată de el se-nţelegea ca-n palmă;

Cunoştea nebunia umană ca pe propria palmă,

Era enorm interesat de orice armată şi escadră;

Când râdea, senatori respectabili râdeau cu spume,

Iar când plângea, copilaşii mureau pe stradă.

 

                                                                                       Ianuarie, 1939

 

 

in-el-avem-incredere-iliescu

 

3 Comentarii

  1. Adrian G. Romila Adrian G. Romila says:

    Radule,
    Întâmplarea cu Iliescu în vizită la Mircea Ivănescu poate da, în viziunea unui dramaturg bun, o scenă tragi-comică extraordinară! Ceva între Gogol și Bulgakov (Mihail, nu Serghei). E bine că ai făcut-o cunoscută.
    Poemul e admirabil. Iar fotografia ne amintește de zorii… crepusculari ai demorației românești post-comuniste.

    • Dragă Adrian, şi mie tot de ruşi îmi aminteşte – dar parcă mai mult de Serghei Dovlatov. Sau, dintre ai noştri, de Radu Cosaşu.
      Poemul şi fotografia mi s-au părut că rimează cumva bizar – ca şi cum Auden, mort în ’73, ar fi scris poemul ca ilustraţie pentru o fotografie făcută în ’90. Ori, cine ştie, poate colegul Ionel cunoştea poemul lui Auden şi a chemat minerii cultivatori de roze la Bucureşti numai ca să-l poată ilustra cu nişte fotografii cum se cade. 🙂

      • Adrian G. Romila Adrian G. Romila says:

        Îmi amintesc de o caricatură din fosta ”Academie Cațavencu” din anii 1990, când Iliescu și-a lansat la târgul de carte de la Frankfurt opul său ”revoluționar” (mai precis, contrarevoluționar, în limbajul său), ”Revoluție și reformă” (ca să vezi unde erau reforma și revoluția!). Îl înfățișa pe Iliescu, în spatele unei tarabe cu volumele sale, și pe un neamț de partea cealaltă, întrebând: ”aveți și țigări, sau țineți numai cărți?”
        Merge și Nikolai Erdman, la scena cu Iliescu-Ivănescu. Ca să nu mai zic de un Lucian Pintilie, maestru al tragic-comediei!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *