Mereu, pururi, neîncetat, pe vecie, necontenit, oricând. Iată câteva sinonime pentru adverbul totdeauna. Puse împreună, România și totdeauna fac, întotdeauna, casă bună. Pe de-o parte, România de totdeauna ține de perenitate, de dăinuire (,,Trebuie să insistăm mereu asupra acestor legături de la egal la egal, foarte firești – și subliniez […]
Apărut în deja binecunoscuta colecţie „Biblioteca de proză contemporană”, din ce în ce mai vizibilă pe piaţa de carte, romanul Simonei Preda („Cabinetul albastru”, prefaţă de Cristina Bogdan, Editura Litera, 2021) este, în fapt, unul de debut. Pretextul narativ, în aparenţă destul de facil, este acela al confesiunii derulate în […]
Romanul de debut al Simonei Preda e surprinzător, fie și pentru că e vorba de o autoare care, consecventă specializării ei, s-a preocupat până acum doar de chestiuni legate de imaginarul istoric și de mentalități. Nimic nu anunța vreo preocupare pentru ficțiunea propriu-zisă și mai ales pentru o poveste care […]
Are ucronia – formulă tradusă ca fiind „un timp care nu există”, „provocare contrafactuală”, „istorie alternativă” – o atât de mare forță de a împinge discursul istoric dincolo de o conversație de salon? Și dacă da, generează sau determină această ucronie anumite îndoieli în contextul unor presupuneri deja încetățenite? Este […]
„Cine spune că nu e plină de aventuri viața celui care scrie ore în șir în camera sa nu știe ce vorbește.” Așa să fie oare? – Chiar așa este. Rândul acela e începutul autoironic al unei postări despre un mic accident domestic: mă lovisem cu degetul de la picior […]
“Viața e doar o sumă de supraviețuiri, fiecare zi e un nou început, fiecare noapte trecută cu bine e încă o victorie împotriva sorții, care ne plachează ca o nesimțită când ne e lumea mai dragă, când vrem și noi să scoatem capul din găoace, iar în final oricum murim”… […]
