De foarte multă vreme, Eugen Dorcescu nu conteneşte ,,să cadă” în sus, oximoronic, spre tăriile cerului, ,,în palma” (p.47) lui Dumnezeu, acesta fiindu-i ,,traiectul” fiinţial-existenţial. E un om care caută perpetuu şi se caută, ,,îmbunătăţit”, asemenea călugărilor cu har. Om cu însuşiri, de onoare, de carte, cu carte şi de […]
Aurora Dumitrescu, cea care are ,,darul (…) stiloului” (p.188), e conștientă de extraordinara putere a cuvîntului scris și rostit, atît din perspectiva omului de litere și scriitorului, cît și a terapeutului care este, avînd vocație de ,,luminător”, crede și cercetează (,,Bucură-te și experimentează!” -p.246) fiindu-i leitmotiv. ,,Trezită” spiritual și în […]
Ca să ajungă să practice șamanismul, Aurora Dumitrescu a trebuit mai întîi să treacă prin furcile caudine ale suferinței personale (chestiune de karmă și de destin) și abia apoi, după ce își va fi însușit temeinic mesajul cum că și trauma, durerea, anxietatea, neputința sau frustrările au un rost […]
Deloc întâmplător, îmi încep analiza literară cu o matematică simplă: 9 capitole, 152 de poeme, tot atâtea forme de trăire și de ardere de tot interioară: ,,Sunt o torță.” (p.101). Acesta este structura celui mai recent volum al lui Carmen Secere, Insula apostaților, ,,Mecanică ondulatorie” (p.96) concepută ,,într-un stil fantezist” […]
Ana Barton scrie de mînă, ținînd în mînă un întreg univers calofil. Lucru de mînă, lucru din mînă, cu ajutorul stiloului, instrument magic. Scriere plăcută la vedere, plăcută lui Dumnezeu (prin felul în care se prezintă, dar și prin mesaj), simpatică, mănunchi de cerneluri colorate, precum la vie en rose. […]
Timp (,,e azi e ieri e mâine e timpul înverzit” –p.28, cu alte cuvinte, cronologie suspendată, timp ,,vegetal”; ,,plânge timpul/în streașina mansardei”-p.32 –timp emoționa(n)t, timp vulnerabil, timp ,,inundat”, trist, reacție la absurdul lumii și la ,,nebăgări de seamă” –idem; ,,timp jucat la zaruri”-p.43 –universul de tip ,,gambler”; ,,(…) timpul […]
Nu știu cât se mai susține astăzi butada ,,copilăria copilului universal”, așa cum a fost atribuită Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă, însă Ana Barton tot înspre vârsta de aur trage, înspre Matricea-copilărie care temeluiește și rostuiește existența. Ana Barton se înalță (și strălucește) la mintea copiilor, ceea ce […]
,,Naiul” lui Septimiu Pan este pana sa, pe care-o folosește de fiecare dată inspirat, în funcție de context, nerămânând niciodată dator, în pană de idei sau de subiecte. Dacă, de pildă, în volumul său de proze scurte de debut, De ce umblă Cupidon gol și alte chestiuni existențiale, acesta ,,trăgea” […]
17 poeme, o cifră magică, fiecare cu un titlu sugestiv. Aceasta este ,,materia primă”, de foarte bună calitate artistică, din care este compusă cea mai recentă carte a lui Carmen Secere, Blank. Și nu doar 17 poeme, reflexe ale unor stări de spirit dintre cele mai diverse, care fac posibilă […]
Între Ieșind din vis puțin îngîndurat, de pildă, și cea mai recentă ispravă culturală a lui Mircea Pora, atît de recentă încît de-abia s-a uscat cerneala tipografică de pe paginile cărții, Vorbind singur, e doar un culoar temporal sau o acoladă a bulversării, (de)fragmentării și dezorientării și nimic altceva, ideatic […]
