Ana Barton scrie de mînă, ținînd în mînă un întreg univers calofil. Lucru de mînă, lucru din mînă, cu ajutorul stiloului, instrument magic. Scriere plăcută la vedere, plăcută lui Dumnezeu (prin felul în care se prezintă, dar și prin mesaj), simpatică, mănunchi de cerneluri colorate, precum la vie en rose. […]
Timp (,,e azi e ieri e mâine e timpul înverzit” –p.28, cu alte cuvinte, cronologie suspendată, timp ,,vegetal”; ,,plânge timpul/în streașina mansardei”-p.32 –timp emoționa(n)t, timp vulnerabil, timp ,,inundat”, trist, reacție la absurdul lumii și la ,,nebăgări de seamă” –idem; ,,timp jucat la zaruri”-p.43 –universul de tip ,,gambler”; ,,(…) timpul […]
Nu știu cât se mai susține astăzi butada ,,copilăria copilului universal”, așa cum a fost atribuită Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă, însă Ana Barton tot înspre vârsta de aur trage, înspre Matricea-copilărie care temeluiește și rostuiește existența. Ana Barton se înalță (și strălucește) la mintea copiilor, ceea ce […]
,,Naiul” lui Septimiu Pan este pana sa, pe care-o folosește de fiecare dată inspirat, în funcție de context, nerămânând niciodată dator, în pană de idei sau de subiecte. Dacă, de pildă, în volumul său de proze scurte de debut, De ce umblă Cupidon gol și alte chestiuni existențiale, acesta ,,trăgea” […]
17 poeme, o cifră magică, fiecare cu un titlu sugestiv. Aceasta este ,,materia primă”, de foarte bună calitate artistică, din care este compusă cea mai recentă carte a lui Carmen Secere, Blank. Și nu doar 17 poeme, reflexe ale unor stări de spirit dintre cele mai diverse, care fac posibilă […]
Între Ieșind din vis puțin îngîndurat, de pildă, și cea mai recentă ispravă culturală a lui Mircea Pora, atît de recentă încît de-abia s-a uscat cerneala tipografică de pe paginile cărții, Vorbind singur, e doar un culoar temporal sau o acoladă a bulversării, (de)fragmentării și dezorientării și nimic altceva, ideatic […]
Ana Barton e scriitoare fiindcă așa îi este firea. Prin scris, ea dă seama, o seamă de ,,cuvinte potrivite”, pe care, invariabil, ,,le ia la-ntrebări, le-ntoarce pe toate fețele, le caută toate miezurile și le-aruncă înapoi în lume noi-nouțe, numai bune de ronțăit de oricine vrea să le primească.” (p.268): […]
Oficial, Carmen Secere este ceea ce se cheamă poetă recunoscută de breasla deținătorilor de condei, la fel de bine cum oficial se poate comenta critic coerent despre poemele sale abstracte, mergând doar pe calea concretului, a argumentului și a încercării de pătrundere a misterului în baza logicii și a raționalului: […]
Mereu, pururi, neîncetat, pe vecie, necontenit, oricând. Iată câteva sinonime pentru adverbul totdeauna. Puse împreună, România și totdeauna fac, întotdeauna, casă bună. Pe de-o parte, România de totdeauna ține de perenitate, de dăinuire (,,Trebuie să insistăm mereu asupra acestor legături de la egal la egal, foarte firești – și subliniez […]
Dintre toate cărțile citite de subsemnatul în ultima vreme, Cabinetul albastru (o veritabilă colecție de stări, trăiri și senzații, dar și o modalitate originală, autentică de a privi lumea/existența de la fereastra sufletului), pare a fi cel mai fericit caz de ,,autoretrogradare”, de autoplasare într-un univers romanesc, de întoarcere către […]
