Post Tagged with: "scris"

Privirea şi  trecerea

Privirea şi trecerea

Am învăţat să scriu, în aceşti ani din urmă, pe măsură ce am îngăduit privirii ce se trezea în mine să se despartă de lumea în care nu mă mai recunoşteam: cuvintele au capătat intensitate de lacrimă, iar literatura s-a arcuit peste noi, spre a deveni cerul ce se uneşte […]

by · 11 octombrie 2025 · 1 comment · Cultura, Literatura
Radu Petrescu sau  topirea  ȋn literatură

Radu Petrescu sau topirea ȋn literatură

A existat în viaţa lui Radu Petrescu un dramatic contratimp în raport cu epoca sa. Anii carierei sale sale au fost marcaţi, în pofida relaxării ideologice căreia îi datorează şi cariera sa literară, de un sentiment al zădărniciei. Acolo unde contemporanii săi etalau măreţia premiilor şi popularitatea de best-seller a […]

by · 27 august 2025 · 0 comments · Cultura, Idei, Literatura
Scrisul lui Ceaușescu

Scrisul lui Ceaușescu

La propriu – scrisul lui Nicolae Ceaușescu! Așa cum s-a păstrat el în arhive! Nu ”scrisul”, nici ”scrierile” lui Ceaușescu – nu era în stare de așa ceva. Avea ”negrii” care îi scriau cărțile, la fel cum și soția sa, analfabeta de renume mondial, Elena Ceaușescu, avea ”sclavi” care îi […]

by · 29 mai 2021 · 0 comments · Agora
Scrisorile singurătății (fragmente). Un roman despre relația dintre scris și singurătate (I)

Scrisorile singurătății (fragmente). Un roman despre relația dintre scris și singurătate (I)

SCRISOAREA CELUI MAI VECHI PRIETEN CARE NU POATE SCRIE, DAR VINDECĂ SINGURĂTĂȚILE Eu pe tine te știu de când erai copil. Și eu eram copil. Am copilărit împreună. Te trezeam dimineața, cu zgomot, cu isterie, cu alergătură. Mă țineam după tine, în baie, cât făceai duș, în bucătărie, la cafea, […]

by · 6 decembrie 2019 · 0 comments · Carte, Cultura, Literatura
Singurătățile noastre mai mult sau mai puțin traductibile

Singurătățile noastre mai mult sau mai puțin traductibile

Adesea singurătatea, o declarație gravă și incomodă, precedată de o reputație condiționată social care ne înspăimântă nebulos, este intransigent exilată axiologic în domeniul indezirabilului, al fatalității cotidiene de care încercăm să ne eliberăm haotic și discret, fugind simultan de noi înșine. Și totuși, singurătatea și comuniunea cu ceilalți rămân deopotrivă […]

by · 27 noiembrie 2019 · 0 comments · Agora, Punktul critic
La APIA, la APIA

La APIA, la APIA

la APIA bătrâni în baston au genți de la congres aduse de nepoții stabiliți în Germania scrie pe ele Ludwig-Maximilians-Universität München și-s verzi au buzunăraș pentru telefonul mobil încape înăuntru și-un sac de făină vreo cinci kile rezistă e din plastic reciclat un domn cu geacă de piele roasă la […]

ANCHETĂ. Care este marea carte pe care v-ar fi plăcut să o scrieți și de ce?

ANCHETĂ. Care este marea carte pe care v-ar fi plăcut să o scrieți și de ce?

Codruț Constantinescu (istoric, scriitor): Pentru a scrie o mare carte ai nevoie de pasiune și timp. Până la urmă ce este o carte mare? Greu de definit, căci ceea ce  ție s-ar putea să-ți pară un titlu important, definitoriu s-ar putea dovedi, la fel de bine, un eșec. Dar dacă […]

by · 26 septembrie 2018 · 0 comments · Uncategorized
INFO: Lumea scrisă – Martin Puchner

INFO: Lumea scrisă – Martin Puchner

La Editura Polirom a apărut se curînd volumul Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația, de Martin Puchner, profesor „Byron and Anita Wien” de engleză şi de literatură comparată la Universitatea Harvard. Volumul a apărut în colecţia „Historia” (coordonator Mihai-Răzvan Ungureanu), şi în ediţie digitală, în traducerea […]

by · 3 august 2018 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Nu, eu nu mai scriu nimic

Nu, eu nu mai scriu nimic

Știrea că un nou tip de prozelitism a dat iama în populația Rusiei a făcut înconjurul lumii. După ce, nu cu mult timp în urmă, președintele rus Vladimir Putin a interzis înjurăturile la TV și în presa scrisă, a venit acum rândul Ministerului rus al Justiției să interzică înjurăturile la […]

by · 6 februarie 2017 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Golul care icnește

Golul care icnește

Capăt ploios de duminică, ceai de scaiete și trandafir, ușa închisă, nimic. Și-mi amintesc de o zi de iarnă, nu trebuie să calculez mult, era acum douăzeci – îngrozitor! – de ani. Stăteam în holul îngust de la intrarea în redacție, așteptam să intrăm la testare. O sală mare, pătrată, […]

by · 17 octombrie 2016 · 2 comments · Agora, Punktul critic