Mărturisesc, cu un sentiment acut de vinovăţie, că scrisul de mână e cumva secundar. Mare parte a procesului de scris se petrece cu ajutorul tastelor, iar la scrisul de mână recurg atunci când fişez, mă documentez. Am nevoie de şantier de lucru, iar atunci laptopul pare a nu fi îndeajuns. […]
Când vreau să văd pe cineva scriind de mână, dau fuga la părinţi. Deşi sunt oameni cu şcoală, nu au nici măcar maşină de scris, darămite computer. Tot ce scriu le iese de sub creion sau pix, indiferent dacă e vorba de-o listă de cumpărături sau de numele şi telefonul […]
Nu mai scriu decât la computer şi cred că vitezele cu care scriu la computer m-au desprins de persoana întâi. Jurnalele pe care le-am publicat sunt, din acest motiv, lămuritoare: într-un anumit moment apar personaje imaginare „care ar fi putut să fie”. Evenimentele adăugate fac parte dintr-un „bun simţ” al […]
„Parazitez poveştile altora”, îmi spune o prietenă traducătoare, iar eu îi răspund că de fapt poveştile altora ne parazitează pe noi, şi e înfricoşător, şi e frumos, şi e trist, şi poate că niciodată nu o să fie mai bine de atât. Ne parazitează nişte poveşti minunate, cele mai bune […]
Aveam patru ani şi nu ştiam să scriu. Pe vremea mea copiii nu erau precoce, astăzi de la doi ani ştiu să manipuleze computerul. Fratele mai mare, Toma, se pregătea să intre la şcoală. Eram obişnuită ca din resturile hainelor mamei să mi se facă şi mie o rochiţă, drept […]
Vic intră grăbit în clădire, se uită nedumerit în jur, şi urcă repede treptele. Descuie uşa încet şi se repezi înăuntru sărind peste prag. Căută comutatorul grăbit. Era miop, avea dioptrii de minus 10 şi nu vedea aproape nimic, nici măcar cu lumina aprinsă. Deseori se izbea de pereţi ca […]
Hemingway spunea că nu e mare lucru de capul scrisului, tot ce trebuie să faci este să te aşezi la o maşină de scris şi să sângerezi. Dar de sângerat nu poţi sângera toată ziua. După un timp sângele se termină. Iar soluţia la îndemână sunt transfuziile. Folosindu-le poţi să sângerezi, […]
