Înainte de a fi Focşaniul meu, Focşaniul a fost al mamei mele şi al părinţilor ei. Iar această continuitate îndrăgostită face parte acum din mine, ca şi cum ar fi rămas unica mână cu care o mai pot atinge şi unica voce cu care o mai pot convoca, ca umbră […]
Scriind aceste note din jurnalul despărţirii, le simt de parcă ar fi acele pagini pe care ea însăşi le-a imaginat, ca pe un text ce aşteaptă să fie transcris: toată îndelunga ucenicie a discreţiei şi a devoţiunii este, în fine, topită în cuvinte, toată tăcerea anilor în care truda a […]
Mi-aş dori ca vocea din aceste pagini să nu fie vocea mea,ci să devină, treptat şi diafan, însuşi glasul ei. Mi-aş dori ca imaginea din aceste pagini să nu mai fie chipul meu, încremenit în singurătatea doliului, ci să fie chipul ei, luminat de un soare ce este împăcat cu […]
În Mama. Ultima îmbrățișare, Frans de Waal explorează bogăția emoțională a vieții animalelor – începând cu Mama, o venerabilă femelă-cimpanzeu care s-a atașat profund de biologul Jan van Hooff. Poveștile ei și ale altor animale dovedesc că oamenii nu sunt singura specie capabilă de iubire, ură, teamă, rușine, vinovăție, dezgust sau […]
Există o anume discreţie a fericirii: este acea discreţie care împiedică dezvăluirea abruptă şi cultivă, tenace, simplitatea calmă a sentimentelor. Există o anume discreţie a fericirii: este acea discreţie ce domesticeşte timpul şi dăruieşte celor care o cunosc seninătatea împăcării cu moartea ce va veni. Există o anume discreţie a […]
Moartea instituie o graniţă a intimităţii. Iar textul care se scrie despre cei care nu mai sunt traversează, delicat şi timid, linia pe care omul o mai poate trece doar în clipa în care corpul trecător dispare, spre a lăsa loc substanţei amintirii. Moartea instituie o graniţă a intimităţii şi […]
De câte ori revin, pe aceste cărări ale dorului, spre locul de unde toate au inceput, revăd camera din faţă a casei noastre din Focşani, Alexandru Golescu numărul 12: de undeva, de foarte departe, presimt contururile unor umbre şi am în nări, din nou, parfumul de levănţică ce orna, sinbolist, […]
Pentru mama Focşaniul a fost casa pe care nu a părăsit-o niciodată: trupul ei trecător se odihneşte alături de cei care s-au dus, înaintea ei. Şi dacă am învăţat să iubesc acest oraş în care s-a strâns întreaga mea Moldovă, este pentru că am trecut, amândoi, prin ucenicia îndepărtării şi […]
În acest roman al dragostei noastre resimt, atât de puternic, adierea discretei tandreţi cu care mama refuza să vorbească despre ea însăşi: era , poate, aceeaşi pudoare care o împingea să evite fotografiile, de parcă singura urmă ce avea să rămână de la ea, peste ani, ar fi fost doar […]
În romanul de dragoste pe care îl închipuie aceste pagini stângace şi tandre există, întotdeauna, un loc în care umbrele se adună, ca într-un delicat conclav de spectre călătoare. În romanul de dragoste pe care îl visez, pentru a-l scrie , apoi, în fereastra acestui calculator, există, întotdeauna, lumina blândă […]
