Adesea, în dimineţile care se împlântă în trupul meu ca nişte lame arzânde, încerc să mă gândesc la liniştea pe care o vom încerca în timpul ce se întinde dincolo de prag. Va fi aceea nu o linişte tombală, va fi aceea nu o linişte funerară, de cimitir adâncit în […]
Un oraş de provincie este asemeni unui palimpsest: vârstele timpului sunt gravate în casele şi străzile sale , ca nişte fraze pe care doar atingerea visului le mai poate trezi, prefăcându-le în desenele de fum pe care ochiul de copil le zăreşte, înseninat, în dimineaţa timpurie de iarnă. Un oraş […]
Şi dacă viaţa nu ar fi decât visul ivit din neliniştea lichidă a mării, un vis din care doar moartea,cu atingerea ei ultimă, ne poate trezi, dăruindu-ne privirea cu care putem pătrunde dincolo de vălul de ploaie al zilelor noastre? Şi dacă viaţa nu ar fi decât visul ivit din […]
Ceea ce acest jurnal al despărţirii a trezit, ca printr-un miracol melancolic, este văzul de dor şi de nostalgie cu care privirile noastre unite înaintează în timpul pe care îl credeau pierdut pe vecie. Ceea ce acest jurnal al despărţirii a luminat, ca printr-un miracol al doliului, este peisajul mişcat […]
Pe coperta acestui jurnal un singur nume veghează, visător şi tenace: numele tău. În marginea acestui jurnal o singură respiraţie se presimte, egală cu sine, ca un vânt ce vine din larg de mare, încărcat de albastroşi: respiraţia ta. În rândurile acestui jurnal un singur surâs se desenează, melancolic,ivit din […]
Ceea ce am învăţat, împreună, scriind acest jurnal al dragostei şi al despărţirii este să privim lumea cu ochii pe care durerea şi nostalgia ni-i dăruiesc. Ceea ce am am învăţat, împreună, scriind acest jurnal al dragostei şi al despărţirii este să regăsim cuvintele pe care le credeam pierdute, în […]
Şi oare de ce am ales toamna ca adăpost al viselor noastre? Şi oare de ce, dintre toate orele în mai putem spera la revedere, ceasul amurgului este cel ce ne îngăduie tihna privirii? Şi oare de ce, dintre toate glasurile ce ne mai pot atinge, doar vocea ce se […]
Liniştea care se instalează în anotimpul doliului nu mai are claritatea de senin a liniştii ce coboară peste casele unde dragostea este adăpostită, tainic şi discret. Liniştea care se instalează în anotimpul doliului este asemeni unui murmur tulburat, în care se amestecă, crepuscular, vocile anilor care se îndepărtează, o dată […]
Există o birocraţie a suferinţei de care oamenii orbi se servesc ca de o proteză, spre a-şi ascunde infirmitatea absenţei iubirii. Există o birocraţie a suferinţei de care oamenii amnezici se sprijină, ca de o cârjă menită să acompanieze acest mers de automate spre nicăieri. Există o birocraţie a suferinţei […]
Am hotărât, scriind împreună acest roman al dragostei noastre , să suspendăm, în marginile paginilor sale, moartea, ca şi cum biologia absurdă ar fi alungată de vântul marin ce porneşte din larg. Am hotărât, scriind împreună acest roman al dragostei noastre, să îmbrăţişăm, până la capăt, disperaţi şi tandri, prezentul […]
