Teatrul este arta ce captează, singură, esența umanului. Desigur, nu orice producție teatrală își afirmă mirabila vocație, ci doar cea capabilă să catalizeze și să-și supună energiile celorlalte arte în corpul unui spectacol indelebil. Dar, mai ales, cea care știe să păstreze entuziasmul tonic al frământărilor de la început, transformând […]
Era prin luna iunie 2010, în seria conferințelor „Monica Lovinescu” organizate de IICCMER-ul de atunci. Am vorbit despre comunism ca religie politică. M-am referit, între altele, la ultima scrisoare, trimisă din temniță de Nikolai Buharin, cel pe care Lenin îl numise „copilul preferat al întregului partid”, lui Koba (Stalin). Este […]
Poate un tânăr de azi pricepe, poate cuprinde şi surprinde drama acelei „căderi la partid”, cum o numea Belu Zilber, a renunțării la rațiunea critică, ori, cum scriam în cartea mea Mizeria utopiei, a auto-emasculării spiritului autonom? Eu cred că da, dovadă scrierile unor Bogdan C. Iacob, Angelo Mitchievici, Marius […]
în portul Pusan la cules de stridii hamalii se-nghesuie-n baruri minuscule Shing-Young pare mai tânără cu douăzeci de ani ultima oară am văzut-o în vitrina unui magazin făcea reclamă la şamponul contra firelor albe de păr nisipul urca până-n poşeta ei de firmă în rotocoale e fermecător amurgul în portul […]
Elaborarea unei proze bune se face în trei trepte: una muzicală, a compunerii ei… una arhitectonică, a construcţiei ei… şi în fine una textilă, a ţeserii ei. Walter Benjamin, Stradă cu sens unic, trad. de Christian Ferencz-Flatz, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2014
Mi-a venit ideea să scriu despre iluzii. De ce nu, mi-am zis, în fond toată traversarea asta pe care o considerăm viaţă se întâmplă într-un car cu iluzii : imaginative speranţe, dorinţe, căutări, ba chiar interpretări, traduceri mai mult sau mai puţin oneste a ceea ce vedem, intuim, recapitulăm ori pur […]
Mi-a zis mie Măria c-o să plouă, dar ce am crezut-o? Ce, parcă dacă are o sută de ani înseamnă că şi ştie ce spune, de cele mai multe ori la vârsta asta se ia razna, un fel de letargie întrerupe contactul cu realul, o stare ambiguă în care intratul […]
Astăzi nu se fumează. Mâine da!… Îmi amintesc de sloganul ăsta scris pe o coală de hârtie „trasă la xerox” şi pusă undeva în faţa autobuzului de navetişti, la şofer. Era pe la sfârşitul anilor ’80! Retorica învinse viciul. Fumatul dăuna şi atunci sănătăţii, însă restricţia din autobuz nu se […]
