din it. cantata, la rândul său din participiul verbului latin cantare, moștenit în românescul a cânta, apare la începutul barocului, prin secolul XVII, ca o compoziție îmbinând vocalul solistic și coral cu partea instrumentală. Seamănă cu un fragment de operă dar nu e pus în scenă. Se remarcă dintru început […]
„În fața noastră se află munca unui întreg an. Rememorarea frumoaselor vremuri de odinioară, cum se mai spune, a fost atât de plăcută, activitatea cetățenilor noștri, a municipiului și a conducerii locale a fost atât de febrilă, sârguincioasă și consecventă în ultimul timp, transformarea Timișoarei … într-un mare și frumos […]
unor interpreți lirici din lumina scenei la o anumită etate este firească. Nefirească e însă atunci când interpretul e în culmea potenței interpretative, cauza fiind adesea ținută în discreție. Sau, pur și simplu asistăm neputincioși și nedumeriți la o dispariție de neînțeles. Sunt probabil momente în care omul e mai […]
în raport cu ritualul practicat de străbunii noștri pe Tibru pot fi sesizate fie și numai din faptul că Lex duodecim tabularum (Legea celor douăsprezece table) interzicea explicit manifestările zgomotoase ale apropiaților, precum bocitul (până n-a intrat în modă angajarea bocitoarelor profesioniste) sau manifestările isterice, pretinzând ca durerea să fie […]
zis de unii instrumentul rege, își are rolul esențial în marea orchestră dar și în arii de operă. Nu are nici o legătură „tehnică” cu oboiul în ciuda unor opinii. În fapt originea nu e clară. Germanul Johan Christoph Denner a fabricat primul clarinet la începutul secolului XVIII, pentru ca […]
….i-am putea întreba pe unii. Horatius atrăgea atenția că, atunci când vrei să te manifești critic la adresa altuia, e bine să te verifici întâi pe tine însuți (în manieră socratică), adică să te (re)cunoști spre a avea certitudinea că nu tu ești, în primul rând, ridicol. Puțini cunosc regula, […]
sau camerata (din it.) este o formațiune muzicală formată din instrumentiști, între 15 și 40, uneori mai puțini, dar poate fi și corală. Cel mai adesea e lipsită de dirijor atunci când formatul e redus numeric. S-a dezvoltat de la baroc la modern, cele mai reprezentative compoziții pentru camerata provenind […]
Urmărind cu (nemeritată dar intrigată) atenție discursul mediatic, mai ales în forma sa vizualizată, televizată adică, observăm o plăcere patologică a „vorbitorilor” pentru malefic, urât, rău, imund și nefiresc. Toate exacerbate, devenind minciună. Intuim în spatele discursului un adevărat decalog invocație, deloc testamentar, după cum urmează: Dă, Doamne, să fie […]
dintr-o sau într-o presupusă lume „de dincolo” pot fi atribuite zeităților sau unei persoane decedate. Orfeu al lui Monteverdi (LʹOrfeo, favola in musica) primește mesajele necesare întâi de la Caron, firesc pentru a trece „dincolo” și a-l întâlni pe Pluton. Apare însă și Apollo. La Gluck în Orphée et Eurydice […]
Întâmplarea cu săndălarul care se credea și altceva decât era prin calificare (mai precis pictor, provocând reacția promptă a adevăratului artist după ce acesta corectase sandala din pictură) are o conotație foarte clară și deloc elitistă; ideea pictorului era ca fiecare să-și vadă de domeniul său, mai pe românește îndemnul […]
