Numai al meu e-acest rãstimp, În care toarce nevãzutã, La geam, pisica de demult. În casã somnul s-a întins Pe bunii mei şi în tablouri Unde se vãd doar ochi închişi. Se-nalţã-n linişte un sens Pe care, sfântã, adormirea Îl lumineazã din adânc. Nimeni de-afarã nu va vrea, Ca-n basmul […]
Numai atât mi-a mai rămas: Să fiu cu tine când adorm şi să te pierd cind ma trezesc. Până mai ieri aveam un mal Pentru că tu erai aici, De câte ori ieşeam din somn. Acum când mă întorc din vag şi nu găsesc nici un liman, Nu sunt acasă […]
Când zgomotele lumii Vin sã-mi zdrobeascã mintea Şi n-am unde m-ascunde, Te chem în gând pe Tine. Atunci, în rugãciune, Cuvintele mã-mbracã În straie de tãcere, Prin care nu mai trece, De-afarã, nici un sunet. O linişte, ca ceaţa Ce-nvãluie conturul, Şterge tãişul spaimei Şi sufletul se face O geanã […]
Aş vrea sã Te cobori pânã aici Pentru cã eu nu ştiu cum sã Te-ajung. Sunt nopţi când Te aud parcã în somn, Cum Te izbeşti în casã de pereţi, Şi zile când încerc sã mã înalţ, Dar mi se face fricã de prea larg. De ce-mi e-atât de greu […]
“Ce cauţi?” m-a-ntrebat Un înger, într-o searã, Vãzând cum scotoceam Prin rafturi şi sertare. “Mã tem cã am uitat, Dar dacã l-aş gãsi Ştiu cã l-aş recunoaşte”, I-am spus dupã o vreme. “Era ceva ascuns, Pierdut, trãit în vis?” Vru îngerul atunci Sã-mi descâlceascã mintea. “Este în preajma mea Şi […]
Ce bine-ar fi ca-n geamul meu Sã batã bunul Dumnezeu, Cã înãuntru ţin curat De când m-am pus pe aşteptat. Pe faţa albã de bumbac, Se-ntind bucate care-I plac Şi un pat moale I-am gãtit Cu aşternutul înnoit. Ca nu cumva pribeagul Domn Sã vinã când sunt dusã-n somn Şi […]
Aud în mobile chemarea Unor copaci din altă lume, Din bibliotecă vechi volume Se alungesc ca nişte boturi Să sufle aer cald…iar lampa Se-aprinde singură-n fereastră. Pe foaia albă dibui Raiul, Şi pe când scriu, iată creionul Din mână suie ca un înger Vestind minunea care-ncepe Acum în ieslea minţii […]
Pe bolta-naltă bizantină Lin, Maica Domnului răsare Veşmântul ei prelung-albastru O-nchide parcă-ntr-o chilie De înstelări unduitoare. Însingurata frumuseţe A chipului care veghează Mi-adună mintea de pe drumuri, Puterea mâinilor eterne Mă limpezeşte într-o apă, Din care bea numai lumina.
Cum poţi sã stai închis în casã Şi sã deschizi televizorul, Când Preacurata bate-n uşã? De douã mii de ani aşteaptã Sã ţi-L aducã pe Mesia, Dar tu eşti ocupat tot timpul. Te uiţi la ceas. Mâine-i Crãciunul. Faci rost de brad, cumperi sarmale, Dar mai era ceva pe listã… […]
Era atâta de frumoasã Ca un castel în întuneric Ce lumineazã dinãuntru, Celor pierduţi în pribegie. El, un barbar, striga de-afarã Sã-l lase numai o secundã La masa ei îmbelşugatã. Dar ea rãmase ca de piatrã, Înconjurându-se de lacuri Care o-ndepãrtau privirii. Îi deschisese demult poarta, Dar el prãdase tot […]
